Întotdeauna cauți motive pentru care nu ar trebui să fim împreună. Îmi spui că suntem prea diferiți; viețile noastre evoluează în direcții opuse. Vorbesc prea mult și nu poți înțelege de ce plâng atât de des și uneori pur și simplu nu mă înțelegi deloc. Vii dintr-o lume separată, îmi spui.
Dar asta nu schimbă faptul că, atunci când suntem împreună, totul în univers pare să se aranjeze la locul lor. Ceea ce nu are sens pe hârtie devine clar în momentul în care suntem în aceeași cameră. Spune ce vrei, dar ochii tăi spun mereu adevărul: ești îndrăgostit de mine la fel cum sunt îndrăgostită eu de tine.
Deci de ce nu mă iubești deja? Nu sunt fata căreia îi place să joace jocuri. Văd prin toate scuzele tale slabe, toate minciunile tale ascunse. Nu mai găsi scuze pentru a fugi, nu te mai lupta cu ceea ce știi deja și iubește-mă.
Iubește-mi toate ciudățeniile pe care îți place să te prefaci că sunt enervante. Iubește felul în care te deschid în moduri pe care nu-ți place să faci cu alți oameni.
Doar iubește-mă. Și eu te voi iubi la fel. Îmi va plăcea felul în care te prefaci că ești atât de cinic și cum îți ascunzi sentimentele în spatele bravadei. Îmi va plăcea felul în care râzi și cum zâmbești când crezi că nu mă uit și cum nu realizezi cât de amuzant ești.
Te voi iubi chiar și atunci când încerci să mă faci geloasă și te voi iubi chiar și atunci când mă faci atât de supărată încât nu te pot privi în ochi. Doar te voi iubi.
Și poate că nu vom rezista pentru totdeauna. Poate că nu suntem suflete pereche și nu sunt „unica ta” și poate că suntem destinați să eșuăm. Poate că sfârșitul nostru este inevitabil.
Dar iubește-mă oricum, pentru că fiecare clipă pe care o pierdem rămâne fără timp și știu că amândoi vom regreta. Nu trebuie să fim un „ceea ce ar fi putut fi”, ci un „ceea ce a fost”. Ce este. Ce ar putea fi. Merităm șansa de a afla.
Așa că încetează să-ți fie atât de frică și iubește-mă. Iubește-mă înainte să plec.
