Ea avea nevoie de un bărbat care să-i împărtășească fericirea.
A a plecat din viața lui, dar el nu a înțeles nici până acum motivul.
Era sigură că după un an, doi sau poate zece, el va înțelege. Se va uita în jur și va înțelege, cum trebuia să fie, de ce trebuia să fie mai cumpătat.
Ea îl va iubi mereu pentru dragostea lui care nu s-a transformat într-o relație. Relație pe care a încercat să o salveze, dar era mult prea târziu. Poate fi soare după furtună, dar nu mai poate fi la fel.
Ea încă îl iubește, dar a trebuit să se pună pe primul loc. Era și timpul.
Ea încă îl dorește, dar știe că nu își are locul și trebuie să plece.
Ea a plecat pentru a se regăsi pe sine, pentru a o regăsi pe cea pe care o pierduse în timp. Pe EA, cea pură și neatinsă de furtunile vieții și dispoziția lui proastă. Ea se va regăsi, se va reîntoarce acolo unde îi era locul. Ea își va vindeca rănile și va continua drumul de una singură.
Și poate într-o zi, un bărbat o va opri din drum și o va face steaua lui călăuzitoare, și atunci ea nu va mai căuta poțiuni sau rețete, nu va mai încerca să plămădească stele. Pentru că va deveni însăși o stea.