Când ești îndrăgostit, simți că lumea este infinită.
Cerul devine mai albastru și mai luminos. Sunetul vântului care suflă printre copaci sună ca un cântec. Absorbi tot ce se întâmplă în jurul tău, iar ceea ce contează în viață este felul în care te face să te simți.
Romantizezi chiar și momentele pe care le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Totul devine poezie. Persoana pe care o iubești devine o prioritate pentru tine. Crezi în lucruri frumoase și crezi că acea persoană este unul dintre acele lucruri. Te pierzi în ea, te contopești în dragostea lui.
Abia când ești părăsit, începi să vezi lucrurile așa cum erau și, chiar și atunci, nu este ușor să le observi imediat. La început, simți că lumea ta se micșorează. Încerci să te convingi că ceva nu ai făcut corect. Îți bagi în cap că e doar vina ta că te-a părăsit Și din nou, te pierzi în presupuneri.
Permite-mi să-ți spun adevărul: genul de iubire care te face să-ți fie frică sau anxios, genul de iubire care fuge atunci când lucrurile devin dificile – nu este dragoste adevărată.
Genul de iubire care este păstrat secret din motive pe care nu le explica sau pe care nu le înțelegi niciodată – nu este dragoste adevărată.
Când ești tânăr și îndrăgostit – sau pretinzi că acest lucru – vezi doar partea frumoasă a lucrurilor. Adevărul este că nu toți cei pe care îi iubești te vor iubi la fel și cu aceeași sinceritate.
Și uneori, dragostea pe care o dorești nu este iubirea pe care o meriți.
Așteaptă o dragoste care se simte a fi una adevărată și sinceră, dragostea care nu ar trebui să fie romantizată sau văzută cu euforie. Iartă-te și așteaptă dragostea pe care o meriți.
