Am fost o femeie puternică. Ah… nu, permite-mi să reformulez: sunt o femeie puternică.
Atunci când căsnicia mea a început să se destrame, am căutat zilnic dovezi care să întărească și să-mi reamintească acest lucru.
Doar că puterea mea s-a ofilit în prezența lui.
Cuvintele lui de dispreț și dezaprobare m-au făcut să mă întreb cine sunt. M-au făcut să mă întreb dacă chiar merit dragostea lui, și cum aș putea să-i arăt mai mult cât îl iubesc, fără să-mi amintesc că în primul rând trebuie să mă iubesc pe mine.
Cum a putut omul căruia i-am dăruit mai mult de douăzeci de ani din viața mea să simtă un asemenea dispreț? Viețile noastre se împletiseră în toate felurile posibile. Când a devenit totul meu – m-a părăsit fără nici un regret.
Am rămas acolo singură, fără nicio speranță și firimitură de fericire.
Mi-a luat timp să mă adun de pe jos, să lipesc la loc bucățile rupte din mine și să găsesc puterea de a mă ridica și de a înflori din nou.
Este nevoie de timp pentru a te separa, pentru a realiza cine ești ca individ, ca nu ești ceea ce a încercat el să te facă să crezi că ești.
Remodelarea și construirea unei noi vieți necesită o intenție asumată. O viziune pentru o nouă cale.
Și o promisiune.
O promisiune că nu vei permite niciodată cuiva să-ți fure puterea sau demnitatea. Niciodată.
