Îți mulțumesc că m-ai tratat exact așa cum m-ai tratat – până la urmă, anume acest lucru mi-a arătat ce atitudine nu merită nimeni niciodată.
Nu merit pe cel care râde de greșelile și neajunsurile mele și se presupune că o face pentru dragoste. Merit un bărbat, alături de care mă voi simți ca o regină – imperfectă, dar totuși regină. Merit un om care să mă iubească întrutotul, întreg, cum sunt eu și nu va încerca să mă schimbe conform șabloanelor sale.
Nu merit pe cel pentru care voi plânge. Merit un partener de viață care, când mă simt rău, se îmbrățișează strâns, îmi șterge lacrimile și luminează ziua.
Îți mulțumesc că nu ai fost alături când am avut nevoie de tine. Prin aceasta mi-ai arătat că ai venit în viața mea nu pentru a rămâne în ea. Și am nevoie de cineva care să stea cu mine – din toate punctele de vedere.
Mulțumesc că m-ai înșelat. Acum știu că nu a fost vina mea – nu a fost niciodată vina mea, oricât ai încerca să mă convingi altfel. Îți mulțumesc că ai mers la alta – pentru că acum înțeleg cât de norocoasă sunt. Tu, fără să știi și să dorești, m-ai salvat de o serie de ani plini de durere și suferință.
Și … ar trebui probabil să-ți mulțumesc că nu m-ai iubit. Într-adevăr, numai datorită acestui lucru am învățat să mă iubesc pe mine însumi. Da, mă iubesc întreg, complet. Îmi plac chiar cicatricile, pentru că îmi spun că mi s-au vindecat rănile și am supraviețuit. Îmi plac vergeturile pe părțile mele, zâmbetul meu strâmb, degetele scurte. Iubesc totul în corpul meu „imperfect”.
Și mulțumesc că ai devenit cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Acum știu că nu ar trebui să îndur niciodată de la nimeni ceea ce am îndurat de la tine. Și știu să mă apăr.
Apropo, printre altele, trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai arătat în toate culorile cum sunt relațiile toxice, astfel încât să nu mai ajung niciodată la ele. Îți mulțumesc că mi-ai frânt inima în cele mai mici fragmente – m-a învățat să mă apreciez și să mă iubesc pentru cine sunt – chiar daca distrusă și plânsă.
Și recunosc – mi-a fost rușine. Un timp îndelungat. Pur și simplu nu am putut nici măcar să recunosc că mi-am permis cu adevărat să faci cu mine ceea ce ai făcut. Mi-a fost rușine să le spun prietenilor și familiei că încă am rămas cu tine ceva timp după calvarul prin care am trecut.
Dar, din fericire, nu mai este cazul.
Pentru că m-ai salvat de mine. Când ai întrerupt relația noastră, ai făcut ceea ce puteam visa doar, dar nu ai îndrăznit să fac. Și … da, m-a durut. Dar această durere nu este nimic în comparație cu toate lecțiile de viață pe care am reușit să le învăț din toate acestea.
Mi-am transformat durerea într-o forță interioară și am devenit mult mai bine, mai înțeleaptă și mai puternică. Deci, mulțumesc … și la revedere pentru totdeauna.
