Ochii ei fără viclenie te atrag ca nimic din ce ai mai experimentat înainte. Când vorbește, vocea ei îți amintește de cântecele mamei, liniștitoare și dulci. Ea îți arată zâmbetul ei orbitor și cald și nu poți să te uiți în altă parte.
Dar nu o subestima.
Nu este o floare delicată care să fie admirată pentru frumusețea ei. Ea este buruiana rezistentă care luptă agresiv pentru supraviețuire. Ea este o sirenă. Cântecele ei fascinante pot netezi sufletele obosite, dar, în același timp, sunt mortale și îngenunchează bărbații.
Ea nu este o domnișoară în suferință care trebuie să fie salvată. Ea este o eroină care nu va ezita să-și ascută sabia în fața bărbaților nebănuiți care încearcă să o înjosească.
Ea nu va continua să dea și să dea fără niciun răspuns. Ea nu va iubi degeaba. Nu va plânge și nu va întrista pe cineva nedemn de afecțiunea ei.
Nu, se așteaptă ca dragostea ei să fie reciprocă. Ea cere ca eforturile să-i fie apreciate.
Ea nu este majoreta ta și niciun personaj secundar din povestea ta. Ea nu este marioneta ta, nu așteaptă să-i tragi sforile. Ea nu este pionul tău pentru ca tu să avansezi în interesul tău. Ea nu este jucăria ta cu care să te joci când te plictisești.
Ea este principalul erou al poveștii ei, controlorul destinului ei și își poartă propria soartă.
Nu este mama ta care te iubește necondiționat și cu răbdare în detrimentul ei. Nu are nicio obligație să-și întrerupă viața în timp ce așteaptă ca tu să te hotărăști. Ea este propria ei persoană care își trăiește viața așa cum își dorește și nu-i pasă de ceea ce cred alții despre ea.
Dragostea ei este sălbatică și atotcuprinzătoare. Sunt razele pătrunzătoare care aproape că te-au orbit când ai întâlnit ochii cu soarele.
Dragostea ei este zgomotoasă și nu poate fi stăpânită.
Ea refuză să dilueze versiunea reală a ei, să-și estompeze lumina și să fie mai puțin decât ea însăși pentru a fi acceptată și iubită.
Ea nu este subordonata ta, care trebuie să-ți asculte fiecare poruncă cu respect.
Ea nu are nevoie de ajutorul tău pentru a naviga în viață. Ea nu are nevoie de aprobarea și validarea ta pentru a se simți suficient de bine.
În schimb, ea este căpitanul navei sale hotărâtă să o conducă singură spre țărm. Neclintită și neînfricoșată de cea mai furtunoasă mare, ea vede viața ca pe o aventură uriașă și este fericită să meargă oriunde o duce soarta.
Inima ei este plină de dragoste. Zilele ei sunt pline și au un scop predefinit. Ochii ei sunt plini de entuziasm de a se bucura de viață. Și sufletul ei este viu în timp ce își urmărește pasiunea și visele.
Ea nu se află în zona extremă de alb sau negru. Ea este cenușie, la mijloc, un echilibru delicat de moale și dur. Ea este o capodopera.
Nu poți să iei prezența ei de la sine. Nu o poți ignora. Și îți este greu să nu te îndrăgostești de ea.
Ea nu este un înger. Ea este umană.
Nu confunda bunătatea ei cu slăbiciune. Nu te gândi mai puțin la ea doar pentru că ea vedea toată lumea în tine. Nu o răni chiar dacă știi că este suficient de puternică pentru a supraviețui oricărui lucru.
Nu o iubi decât dacă ești absolut, complet și total sigur că o faci. Pentru că ea nu va accepta nimic mai puțin decât ceea ce merită.
