Multă vreme, am crezut că valoarea mea depinde în mare măsură de cât de util pot fi altor oameni, de cât de mult aș putea tolera și de cât de mult aș putea sacrifica.
A durat mult timp până mi-am dat seama de impactul pe care acest lucru îl avea asupra stării mele mentale și emoționale. Și iată cel mai interesant lucru – mi-a dat seama:
Dacă suferința mea aduce un zâmbet pe buze, atunci este un compromis incorect. Acest lucru este îndoielnic. Acest lucru este nesănătos. Și cu siguranță nu merită.
Am decis că este timpul pentru o schimbare. Este timpul să stabilesc limite și să stabilesc o nouă prioritate: propria mea fericire contează. Nu este egoist să-ți pui bunăstarea pe primul loc; este necesar pentru o viață plină.
Nu mă înțelege greșit. Nu mă străduiesc să devin indiferentă față de sentimentele și nevoile altor oameni. Tocmai mi-am dat seama de importanța echilibrului. Este vorba despre găsirea acelui echilibru în care îi pot ajuta pe alții fără a-mi sacrifica propria bucurie și sănătatea mintală.
A spune „nu”, a stabili bariere și limite nu înseamnă că îi neglijez pe alții. Asta înseamnă că mă respect. Învăț să spun „nu” lucrurilor care mă obosesc, lucrurilor care mă fac să mă simt mai puțin decât merit. Învăț să spun „da” la ceea ce îmi hrănește sufletul, ceea ce îmi aduce adevărata bucurie.
Desigur, acesta este un proces. Mă simt vinovat că am spus „nu” sau că nu pot acorda prioritate satisfacerii nevoilor mele. Dar încetul cu încetul îmi dau seama că starea mea de bine nu este negociabilă.
Nu este vorba despre a obține permisiunea de a te pune pe primul loc, ci despre a-ți da permisiunea de a face acest lucru.
Calea către autoconservare nu este doar despre stabilirea limitelor, ci și despre îngrijirea de sine și iubirea de sine. Este să recunosc ceea ce mă face cu adevărat fericit și să-l urmăresc activ.
Fie că este vorba de un nou hobby, de a petrece timp singur sau de a mă înconjura de oameni care mă susțin mai degrabă decât să mă tragă în jos, acestea sunt lucruri pe care le îmbrățișez din toată inima.
Asta nu înseamnă că mă retrag de oamenii din jurul meu. Este vorba despre găsirea echilibrului potrivit în care fericirea mea să nu fie compromisă de dragul celorlalți. Este vorba despre crearea unui mediu mai sănătos în care să pot prospera și, la rândul meu, să fiu capabil să-i susțin și să-i ridic pe cei la care țin.
Așa că dacă bunăstarea mea deranjează pe cineva sau dacă fericirea mea nu se potrivește cu ideea altcuiva despre asta, este timpul să merg mai departe. Este timpul să prioritizez și să mă îndrept către o viață în care fericirea mea nu depinde de faptul că alții se distrează pe cheltuiala mea.
Am decis să-mi iau fericirea în propriile mâini. Am decis să mă prețuiesc. Aleg să avansez fără scuze către o viață care se aliniază cu adevăratul meu eu. Și sincer, este eliberator.
