Reflectezi la tot ce v-ați spus unul altuia în ultima lună. Studiezi fotografiile de pe camera ta, încercând să-ți dai seama dacă zâmbetele tale au fost autentice sau false.
E o capcană.
Ce a simțit cu adevărat fiecare dintre voi în acel moment? Nu ai nici o idee.
Recitești mesajele text salvate, căutând indicii despre ce anume a mers prost. Cauți și găsești un nou sens în emoticoanele vechi, utilizate în mod obișnuit. Și tragi noi concluzii din lipsa sau excesul semnelor de punctuație.
Discuți despre asta cu prietenele tale, discutând despre multe opțiuni despre cum ar fi putut fi diferit și despre ce a însemnat totul cu adevărat.
Și acum simți deja nevoia urgentă de a lua legătura cu fostul tău și de a avea o altă conversație… o altă conversație profundă… Care te poate ajuta să înțelegi corect ce a vrut să spună atunci. Și ce crede el acum?
Nu trebuie.
Nu trebuie să înțelegi totul din punctul de vedere al partenerului tău 100%. Nu trebuie să înțelegi fiecare lucru mic la care a vrut să spună. Sau din ce a venit. La fel cum nu trebuie să-l faci să înțeleagă totul din partea ta 100%.
Nu va fi niciodată în pielea ta. El nu va vedea niciodată experiența ta așa cum o vezi tu. Sau nu va înțelege cât de mult îl vor răni acțiunile lui pe copilul înfricoșat și vulnerabil de cinci ani care încă trăiește în tine.
Adevărul este că dorința ta de a înțelege ascunde o nevoie mult mai profundă: de a menține o legătură care s-a încheiat deja.
Crezi că urmărești un scop bun: încerci să-ți dai seama ce s-a întâmplat și care, de înțeles, te-a șocat până la capăt.
Dar, de fapt, ai probleme să renunți. Refuzi să termini ultimul capitol și să închizi cartea. Prin urmare, tragi lectura romanului din ce în ce mai mult, și chiar mai mult.
Încercarea de a afla exact ce s-a întâmplat este oarecum productivă. Dar vine un moment când trebuie să-i dai drumul.
Există un moment – când orice conversație ar trebui să fie ultima. Și apoi mergi în direcții diferite, știind că niciunul dintre voi nu va avea vreodată o singură imagine. Fiecare dintre voi va avea doar propria înțelegere a faptelor.
Fiecare dintre voi va avea propria interpretare, indiferent cât de empatic ai fi cu poziția celuilalt.
Recunoaște că nu-ți poți înțelege fostul 100% și că e în regulă dacă nu te înțelege 100%.
Pentru că până nu o faci, nu prea poți merge mai departe…
