Au trecut câțiva ani de când s-a încheiat prima mea relație reală. Dar îmi amintesc totuși cât de dureros a fost, cât de dureros este să-l privești după tot ce v-ați spus sau nu. Experiența este un profesor crud, dar bun.
Mi-am dat seama care este greșeala mea: l-am făcut întreaga mea lume. El a devenit soarele meu. El a fost singurul care m-a bucurat. Eram gata să renunț la tot pentru el. Eram obsedată.
Mă rănesc pe mine, încercând să nu-l rănesc pe el. Am plâns multe ore din cauza unor certuri mărunte. Am uitat de prieteni, am ratat multe oportunități. Pentru mine, doar iubitul meu era important.
M-am îngrășat, făcusem o acnee cumplită, părul meu arăta groaznic – nu mai recunoșteam persoana din oglindă. Tot răul care se întâmpla în acea relație m-a afectat literalmente, dar nu-mi păsa: conta pentru mine că el era acolo și credeam că lângă el este destinat să fiu.
Viața, însă, te obligă să faci același lucru până când o faci perfect. După câteva luni, când m-am simțit ca o epavă, am decis să mă redeschid lumii prin ceea ce a rămas din mine. M-am simțit de parcă mi-aș fi pus viața pe pilot automat, iar acum încerc să preiau controlul manual. Am încercat să mă reconectez cu prietenii, să merg mai departe și să fiu din nou fericită.
Am plâns cât am avut nevoie și am început să revin la viață. În tot acel timp am uitat de mine. Deși trebuia în primul rând să mă iubesc pe mine și apoi pe ceilalți, e angajament care nu poate fi trădat. Mi-am dat seama că, pentru a învăța să zbor din nou, trebuie să arunc toată povara emoțională care mă ține la sol, asemenea unei ancore.
Și te încurajez să faci același lucru: lasă totul, uită greșelile din trecut și începe viața de la capăt. Renunță la o relație unde nu crești și nu te dezvolți.
Caută omul care îi va permite sufletului tău să înflorească din nou.
Respiră și umple-ți inima cu o nouă dragoste.
