Cel puțin pentru ultima dată, fii bărbat și recunoaște adevărul: spune cu voce tare că m-ai iubit cu adevărat. Că am fost doar un moft și o poftă satisfăcută. Te rog, spune-mi adevăratul.
Nu încerca să mă minți, așa cum ai făcut întotdeauna, și să spui că mă iubești, așa în felul tău, pentru că dacă crezi că tot ceea ce ai făcut a fost dragoste, atunci mi-e teamă să-mi imaginez cum te comporți cu cei pe care nu-i iubești.
Nu ți-am dat niciun motiv să mă urăști. Ți-am dat doar dragostea mea pură și cinstită, necondiționată. Știai că te iubesc din toată inima și încă te foloseai de mine și de sentimentele mele.
Nu ți-am cerut niciodată să mă iubești mai mult pentru că era imposibil. Nu ți-am cerut niciodată să mă iubești așa cum te-am iubit eu. Voiam doar să mă iubești.
A fost greșit – acum știu. Merit pe cineva care să-mi întoarcă lumea. Cel care va fi mereu acolo, cel care mă va scălda în dragostea lui. Merit să fiu iubită din plin sau deloc.
Nu te urăsc – asta ar fi măgulitor pentru tine. Mă urăsc pentru că mi-am deschis inima cuiva care nu știa ce să facă cu ea.
Dar mi-am dat seama că nu numai inima mea este frântă. Și cu a ta ceva nu este în regulă, deoarece nu poți iubi. Și dacă eu îmi voi vindeca inima și mă voi îndrăgosti din nou, atunci cu inima ta va fi mai greu. Și aceasta va fi victoria mea.
