Ceea ce numim noi dragoste, de fapt este egoism și imaturitate. Ne-am obișnuit să încurcăm dorința cu realitate și să dramatizăm propriile neajunsuri.
Servim obsesiile noastre din partea cea mai strălucitoare.
Atunci când vrei să fii atinsă, să fii mângâiată, excitată, strânsă în brațe – e pasiune.
Când vrei ca cineva să-ți poarte de grijă, să te ajute în a-ți rezolva problemele, să-ți ofere cadouri, să-ți asigure traiul – e infantilism.
Atunci când vrei să fii iubită frenetic, să nu poată trai o clipă fără tine, să-și acorde tot timpul lui și atenția, și să pună celelalte lucruri pe plan secundar – e egoism. Sau atunci când vrei neapărat să ai o familie cu un om anume – e biologie.
Atunci când vrei să te ceară neapărat în căsătorie – ești influențată de societatea în care trăiești.
Un lucru e cert, atunci când iubești – nu vrei nimic altceva. Pur și simplu iubești. Te plimbi prin locuință, îți periezi dinții, trimiți email-uri de serviciu, cumperi pâine, savurezi un ceai, vorbești cu mama la telefon – și în același timp iubești acea persoană.
Ea poate fi în acel moment oriunde și în compania oricui. Ea poate să nu conștientizeze cât de mult o iubești. Problemele apar mereu, însă viața merge înainte și într-un fel anume îți zâmbește. Da, poate nu este cum îți imaginezi, poate e irațional și ciudat. Dar asta este dragostea.
Toate celelalte sunt doar pasiuni trăite fără rețineri.
Poți construi relații, dar nu și dragostea. Poți lupta pentru viața cuiva, pentru primul loc într-o competiție, dar nu și pentru dragoste. Oamenii sunt responsabili pentru ceea ce spun sau fac, dar nu și pentru dragoste. Dragostea nu este palpabilă, ea nu are un rezultat practic.
Trebuie doar să înveți să spui lucrurilor pe nume și toate se vor aranja de la sine.
Dragostea este un sentiment de afecțiune puternică, este acea căldură din interiorul nostru.
Și este cea mai plăcută senzație din Univers.
Imagine reprezentativă de DeMorris Byrd de pe Unsplash
