Chiar dacă te-am iubit, acum nu ești decât un străin în inima mea

Îți dau cuvântul meu: am fost fericită cu tine în trecut. Exact așa, fără nici o îndoială, foarte fericită.

Ai fost doar un bărbat, ca toți ceilalți. Însă într-un spațiu scurt de timp, m-ai făcut să simt ceea ce nu am mai simțit până acum. Să mă gândesc la ceva la care nu m-am gândit până acum. Să zâmbesc așa cum nu am mai zâmbit până acum. Datorită acestui fapt, ai reușit să-mi câștigi inima.

Dar, ca în orice iubire tânără, mare, absolută și trecătoare, acele sentimente trec la fel de repede pe cum au venit.

M-a durut și a trebuit să trec prin toate până la capăt.

A trebuit să urmăresc cum s-a schimbat totul între noi, cum răspunsurile tale au devenit din ce în ce mai scurte de fiecare dată când am încercat să încep o conversație, cum ai încetat să îmi deschizi ușa, cum ai început să stai cu fetele când nu eram alături.

A trebuit să privesc cum s-au schimbat sentimentele tale față de mine: acum erai rece, acum fierbinte și nu înțelegeam dacă să sper mai mult sau să fiu tristă.

A trebuit să mă uit cum eu însumi nu-ți puteam spune tot ce am vrut mereu să spun, nu aș putea întreba toate lucrurile care mă țineau trează noaptea. Pentru că am decis să tac, temându-mă să fiu prea sincer și să te sperii.

Poate că am știut totul de la bun început. Poate știam că nu vom fi niciodată mai mult decât prieteni.

Dar totuși mă doare să te privesc plecând fără ezitare. Mă doare când pleci fără explicații și că numai eu mă gândesc la ce s-a întâmplat între noi. Mă doare să mă gândesc că poate dacă ți-aș spune ce am simțit cu adevărat, poate nu ai pleca.

Dar acum, când mă gândesc la toate acestea, nu ar schimba nimic. Dacă nu ai simțit înainte dragostea mea, atunci poate că nu ai fost niciodată menit să o simți.

Poate așa ar fi trebuit să fie, sau poate ne vom mai întâlni o zi și ne vom oferi a doua șansă. Poate că soarta ne-a pregătit pentru ceva mai important. Sau poate vom ajunge să fim străini care au niște amintiri care ne fac să zâmbim.

Dar asta este tot ce avem – un „poate”.  Și acum aleg să-mi iau rămas bun de la tine. Chiar dacă ești tu și ai dispărut, dar vreau să știi că nu vreau să fie altfel. Mă bucur că te-am avut, că am fost fericită cu tine, deși nu pentru mult timp.

Îți dau cuvântul meu, am fost fericită cu tine. Dar după tot ce s-a întâmplat, mă bucur că acum suntem acolo unde ar trebui să fim – departe unul de celălalt.

Citește și: