Uneori iubirea poate fi teribilă, complicată, confuză sau dureroasă – chiar și în cele mai fericite și puternice relații. Dragostea presupune efort. Dragostea nu este întotdeauna ușoară și frumoasă. Este nevoie de capacitatea de a recunoaște că greșești. Este nevoie de dăruire, loialitate.
Dar există o diferență între a lupta pentru ceea ce este prea bun pentru a renunța și a te ține de ceea ce nu mai poate fi recuperat.
Adesea, în adâncul sufletului, știm deja când dragostea nu mai există. Există doar o rutină, un obicei. O garanție că nu suntem singuri.
Uneori, moartea iubirii este mai ușor de simțit atunci când suntem cu cineva care ne face incredibil de nefericiți. Și uneori este mai greu să recunoaștem față de noi înșine, pentru că suntem alături de cineva de care ne pasă, chiar dacă nu-l mai iubim. Dar, indiferent de circumstanțe, încercăm să ne convingem că iubirea este încă acolo, pentru că nu suntem pregătiți pentru o alternativă.
Prin urmare, ne agățăm de ea, indiferent de modul în care vocea noastră interioară i se împotrivește, pentru că preferăm să ne ținem de ceva care a murit deja decât să intrăm într-o lume în care suntem răniți în suflet și singuri.
Și aceasta nu este vina noastră, de fapt. Asta este natura umană. Este în esența noastră să ne dorim să fim alături de alți oameni. Să simțim confortul de a fi atins și liniștit de cealaltă persoană. Simțim o adevărată durere fizică când ne culcăm și realizăm că nu mai este nimeni în preajmă.
Dar trebuie să înțelegem că există o diferență între a forța iubirea și a lupta pentru ea. Dacă forțezi o relație, atunci ea chiar nu mai poate fi recuperată. Și când îți pierzi tot timpul forțându-te să iubești pe cineva, pierzi ocazia de a mai lupta pentru persoana care îți atinge cu adevărat inima. Alegerea nu este ușoară, dar ea este întotdeauna a ta.
