Mă trezesc gândindu-mă la toate iubirile pe care le-am avut în această viață – cele la care a trebuit să renunț pentru a crește, la cele care m-au împiedicat să cresc, la cele care m-au rupt în moduri pe care nu le credeam, care au petrecut mai mult timp ruinându-mă decât iubindu-mă.
Mă gândesc la cel cu care am râs și cât de tare mi-aș dori să-l aud acum, mai ales în zilele în care am nevoie de puțină lumină.
Visez cu ochii deschiși la cel cu care am vorbit ore întregi despre noua carte pe care o citește sau despre unele dintre melodiile mele preferate. Mă întreb despre cel cu dependențe, dacă se simte bine acum și dacă se gândește și la mine.
Mă uit înapoi la toate micile momente pe care le-am împărtășit cu el: blândețea din privirea lui care mă privea dimineața, felul în care își întindea membrele pentru a mă săruta de bună dimineața.
Mă gândesc la cafeaua pe care mi-a făcut-o și la sticlele de vin pe care le-am împărțit, la filmele pe care obișnuiam să ne uităm împreună, la melodiile pe care le cântăm împreună la duș.
Când mă trezesc gândindu-mă la vechile iubiri pe care le-am avut în această viață, mă las să simt orice simt. Nu alung gândurile despre ele pentru că știu că este în regulă să mă gândesc la ele din când în când.
Ei au fost cineva important pentru mine la un moment dat în această viață, cineva cu care am împărtășit cândva momente frumoase, cineva care m-a făcut ceea ce sunt astăzi – și pentru asta trebuie să fiu recunoscător.
Dacă și tu te trezești gândindu-te la iubirile pe care le-ai avut, încearcă să nu te pierzi în acea gândire, în special la ce ar fi putut fi.
Indiferent la ce te gândești, pur și simplu nu-l lăsa să te consume. Nu lăsa aceste gânduri să preia controlul asupra sentimentelor tale. Nu ghici unde ești acum sau cu cine ești sau dacă ai luat decizia corectă.
Gândește-te la aceste iubiri ca la oameni pe care trebuia să-i cunoști și să-i iubești la un moment dat, dar asta este tot. Ei sunt în trecut pentru un motiv. Să nu uiți asta.
