Uneori, mi-e teamă că vei afla că îmi este dor de tine. Îmi este frică că vei simți asta și te vei îndepărta și mai mult, lăsându-mă să mă simt și mai mizerabil. Uneori trebuie să lupt cu dorința de a-ți scrie și să spun că te iubesc, că îmi este dor de tine, că te iert și îți cer să te întorci pentru a putea spune toate acestea, privind în ochii tăi frumoși.
Mi-e dor de declarațiile tale de dragoste. Mi-e dor de cuvintele tale că nu vei pleca nicăieri, că vei fi mereu acolo. Mi-e dor de felul în care m-ai numit cel mai bun prieten al tău, de felul în care ai spus că nu vei putea exista niciodată fără mine.
În sfârșit înțeleg când oamenii spun că vor ca cineva să-i mintă. Vreau să mă minți și să-mi spui că totul a fost o glumă proastă.
Da, voi fi furioasă. Nu vă voi vorbi câteva zile, dar va fi totuși doar o glumă crudă și știu că inima mea te va ierta oricum. Inima mea te va accepta indiferent de situație. Și am începe totul din nou. Dar …
Uneori mă pot convinge că ai simțit cu adevărat tot ce mi-ai spus. Că nu ți-am fost indiferentă. Că m-ai iubit cu adevărat, dar se întâmplă că nu pot, și atunci devine greu. Sunt copleșită de tristețe și nu pot face nimic pentru că totul se reduce la faptul că minți.
Știu că pot trece peste asta. Încet, încrezătoare, dar mă voi simți mai bine. Îmi voi recâștiga dorința de a trăi, a încerca din nou și a iubi din nou. Nimic altceva nu poate fi spus sau făcut pentru a schimba ceva.
Asta mi-ai făcut și știu că în cele din urmă mă voi îmbunătăți într-o zi. Într-o zi voi uita senzația mâinilor tale pe corpul meu, aspectul ochilor tăi. Într-o zi voi uita sentimentul corpului tău de lângă mine. Într-o zi voi uita pentru că voi găsi ceea ce merit.
Într-o zi voi găsi pe cineva care știe ce este loialitatea. Într-o zi voi găsi pe cineva în care să am încredere, care să mă iubească așa cum îl voi iubi și tu vei rămâne doar o amintire. Eram aproape gata să renunț după tine, dar acum nu. Nu renunț. Mă lupt. M-ai rănit, dar nu m-ai distrus. Mi-am dat seama cine sunt. Am învățat să mă iubesc pe mine. Am învățat să iubesc ceea ce am și pe cine am.
Nu-ți voi mulțumi pentru durerea pe care mi-ai provocat-o. Nu meriți să fiu recunoscătoare, dar îmi sunt recunoscătoare mie că am realizat că uneori cel mai bun din viață este chiar în fața mea și nu am nevoie de altă persoană.
Îmi sunt recunoscătoare că pot să mă iubesc pe mine, pe familia mea și pe prietenii mei. Îmi sunt recunoscătoare că am învățat să mă iubesc fără prejudecăți.
