Întotdeauna mi-am dorit o fiică. Priveam cu o invidie obsesivă femeile fericite care mergeau de mână cu fiicele lor micuțe și drăgălașe, cu bucle frumoase și obrăjori rotunjori.
Și apoi am împlinit 33 de ani, am născut o fiică, dar entuziasmul îmi dispăruse. Îmi pare rău că bebelușul meu s-a născut fată.
O femeie datorează totul simplului fapt că s-a născut femeie. Ea trebuie să aibă un scop, să fie încrezătoare, să conducă. Trebuie să își plătească singură facturile și să nu cerșească bani de la soțul ei, altfel este o femeie întreținută.
O femeie ar trebui să crească, să studieze, să se dezvolte la același nivel cu bărbații, dar să o facă „mereu pe tocuri”. Și nu mă refer la sensul direct al acestei afirmații. Deloc.
Ceea ce vreau să spun este că o femeie nu ar trebuie să uite necodată de fizicul ei, altfel este ușor să fie marcată drept „nefeminină”. Ea nu ar trebui să uite de ridurile feței, de catifelarea pielii de pe mâini și să se asigure că figura nu își pierde forma.
Ar trebui să poarte machiaj dimineața, să se îmbrace frumos, să fie îngrijită, dulce, strălucitoare, să țină casa în ordine și să țină copiii ascultători. Să se trezească înainte de toți ceilalți, astfel încât să poată face totul.
În același timp, o femeie trebuie să facă toate acele lucruri pe banii ei, altfel este materialistă, o femeie întreținută. Și, în același timp, să fie economic, de parcă ai putea spune „mulțumesc” în saloane în loc să achiți și te-au lăsat să mergi la sală doar pentru un zâmbet.
Dacă casa nu este curată – o neîngrijită, dacă figura este neclară după naștere – mănâncă mai puțin, dacă nu mergi cu copilul tău în fiecare zi la plimbare – o mamă proastă, pentru că o femeie trebuie să păstreze curățenia, o femeie trebuie… trebuie… trebuie…
Regret că copilul meu s-a născut fată.
Nu sunt tristă pentru mine, sunt tristă pentru că știu ce o așteaptă în această lume plină de bărbați de modă veche.
Mulți bărbați nu iau femeile în serios. Dacă nu au un anumit statut – o carieristă insensibilă, dacă statutul ei este unul normal-o-ratată. Inspectează meticulos figura unei femei care trece pe lângă ei, eliberând comentarii de evaluare la adresa ei – dacă ar fi bună sau nu.
O femeie aleargă pe aceeași distanță în tocuri și într-o fustă strânsă cu copii și o grămadă de responsabilități pe care un bărbat le depășește în adidași.
Un vânt pătrunzător suflă prin țesătura subțire de dantelă… Dar se grăbește fără oprire… Se grăbește, împarte responsabilitățile în mod egal cu bărbații, se grăbește în condiții evident neprofitabile, se grăbește, pentru că s-a născut într-o eră a egalității…
Sunt o femeie – cea mai puternică ființă de pe pământ. Dar de ce? Pentru că atunci când nu mă vede nimeni, îmi vine să plâng.
