fbpx

Poate că nu-ți este dor de el, ci de amintirile pe care le aveți împreună

Poate că atunci când închizi ochii și îți imaginezi fața lui, nu tânjești după el. Poate ți-e dor ca cineva să te privească cu aceeași pasiune cum o face cineva care este pe cale să te sărute. 

Poate când îți amintești senzația de mâna lui apropiindu-se de a ta, îți lipsește exact sentimentul de a avea pe cineva aproape, căldura atingerii. Și când auzi melodia voastră preferată la radio, nu tânjești pentru nopțile petrecute sub stele, ci pur și simplu pentru o inimă deschisă care te iubește.

Poate că nu-ți este dor de el, îți este dor de amintirile voastre.

Poate nu este despre cum te-a sărutat sau cum te-a atins. Și nu că trupul tău s-a topit în mâinile lui sau că inima ta bate mai repede la sunetul numelui său.

Poate că acest lucru este totul grozav, dar poate că îți lipsește din motive greșite.

Poate când îți amintești tot ce ai avut, îți lipsește doar sentimentul de a fi în preajma unui om al tău. Și poate că inima ta minte și, de fapt, nu-ți lipsește.

Poate vrei doar pe cineva cu care să râzi, să rămâi până târziu, să studiezi desenul de pe tapet. Poate vrei doar să bei cafea dimineața, nu singură, să-ți împărtășești visurile și dorințele.

Poate vrei doar să te plimbi cu cineva într-o îmbrățișare pe stradă, tăcut și lipsită de griji, uneori întâlnind priviri și zâmbind. Poate pur și simplu nu vrei să te simți singură în timpul nopții și să te duci la culcare într-un pat rece.

Poate vrei doar pe cineva pe care să-l poți numi pe al tău.