Sunt impresionat și inspirat de puterea și determinarea incredibilă a femeilor care reușesc să se îndepărteze de situațiile și oamenii care nu le mai convin.
Poate fi o vecină, o prietenă, o profesoară, o colegă, chiar și o soră sau o mamă.
Le vedem suferința și tristețea, ne întrebăm de ce rămân acolo, dar știm și că nu putem să le facem să plece. Sperăm doar că într-o zi își vor vedea potențialul incredibil și vor decide să-și găsească fericirea.
Fie că este vorba de o slujbă, o relație, un oraș sau doar o viață care nu le mai aduce plăcere.
Momentul în care își realizează potențialul și ceea ce valorează este mult mai puternic decât orice le-am putea spune.
Nu are preț.
Dacă te îndoiești și de situația ta și te întrebi dacă este timpul să pleci, gândește-te la ce face o femeie să plece în cele din urmă…
A fost odată fericită. A avut multe oportunități, dragostea lor era profundă și puternică. S-au distrat, au încercat întotdeauna ceva nou. El era tot ce își dorea – așa cum credea atunci. Prietenii și familia ei au observat cât de fericită era.
Când totul a început să se schimbe, a început să se gândească la ceea ce a greșit. Ea spera că totul se va întoarce așa cum a fost. Era supărată pentru că se învinovățea pe sine.
Ea a crezut că, rămânând, își arăta loialitatea și se îngrijora că ar putea să plece prea devreme și apoi să regrete. Se aștepta ca totul să funcționeze. A rămas optimistă.
S-a gândit să plece de multe ori. Și acesta a fost primul semn că ai o șansă să o faci să se răzgândească.
În schimb, ea a căutat motive să rămână. Și uneori le găsea. Știa că se mulțumește cu mai puțin, dar încă se îndoia că ar putea găsi mai bine. La urma urmei, alții au avut mai rău.
Ba chiar s-a simțit oarecum liniștită că știe la ce să se aștepte. A justificat de ce nu a plecat, de ce a rămas.
Îi era frică de ceea ce îi lipsea, dar era îngrijorată și de ceea ce ar putea pierde dacă ar pleca. Dar nu s-a gândit la cât de mult a costat-o să rămână.
Dar apoi a obosit. Se simțea înfrântă. A renunțat și a știut că a mers prea departe. Și-a dat seama că decizia de a rămâne a rănit-o. Și a renunțat la sentimentul de vinovăție, de parcă ar fi făcut ceva greșit.
A ajuns la punctul că ea nu avea deja nimic de dat. Voia să zâmbească și să râdă ca pe vremuri. Știa că va pleca inevitabil, dar nu știa când. Nu știa cum.
Dar până la urmă a plecat. Era timpul să meargă mai departe și a găsit putere. Și-a dat seama că doar ea era cea o ținea în această relație.
Îi este frică de consecințe. Cum va face față? Cine ar fi ea fără această parte a vieții pe care o ținuse atât de mult? S-a adunat, a găsit curaj și a crezut în sine. Știa că este puternică, că va supraviețui.
Ea și-a amintit cum era înainte, cum trăia fără teamă, cum se bucura de viață. Și asta a inspirat-o.
Când totul a fost spus și făcut, a fost ca o gură de aer proaspăt. Și a început să zâmbească din nou.
A supraviețuit și și-a dovedit puterea. Nu pentru sine, ci pentru sine. A înțeles ce sacrificase și cât de nefericită era. Și viața i s-a deschis din nou.
Fericirea a găsit-o.
Pentru toate femeile frumoase din această lume: găsiți curajul de a trăi viața pe care o meritați!
