Despre iubire: atât de simplu și atât de complicat.
Am întrebat-o recent pe mama: E posibil să te îndrăgostești de un ipocrit ( un casanova, un nemernic, un profitor etc. )
Mama mea este plină de ironie și istețime, mi-a răspuns așa:
”Poți să te îndrăgostești și de o oală de noapte.
Dar atunci fii bună și sinceră să recunoști că iubești anume o oală de noapte, și ai de la ea așteptări nu mai mari de așteptările pe care trebuie să le ai de la o oală…
Și totul va fi așa bine, de parcă ai folosi acel obiecte anume pentru ce este destinat…
Dar mare necaz pe tine, dacă îndrăgostindu-te de o oală de noapte, vei spune tuturor că ai pus mâna pe un ou faberje, și ai acum în posesie o comoară de neprețuit.
Sau chiar mai rău, dacă și tu vei începe să crezi, că încă puțin și oul va începe să aducă capital, și că sunt temporar depozitate pe raft, dar odată ce le vei îngriji un pic ele vor lumina în toate culorile dintr-o dată…
Și cel mai rău, dacă în fiecare zi vei afunda capul în oala ta, și o vei cicăli despre faptul că când aceasta are de gând să fie la fel de prețiosă ca un ou faberje.
Deci, învață să iubești ceea ce anume tu iubești, și nu ceea ce ți-ai inventat tu!”
Fără cuvinte… Bravo, mama!
