Nu te mai plânge că nu comunicăm îndeajuns, dacă nu suni niciodată și nu îmi scrii. Nu trebuie să încep mereu eu o conversație. De ce ar trebui să încerc să păstrez legătura singură? Dacă îți este dor, ai numărul meu.
Dar tu vrei să fac totul pentru tine. Vrei să te rog, să îți cer atenția, pentru ca tu însuți să poți alege dacă vrei să mă ai alături sau nu. Vrei să simți că ai putere asupra mea. Îți lipsesc zilele în care îți scriam de trei ori pe zi, așteptând să obțin cel puțin un răspuns de la tine.
Nu ești obișnuit cu tăcerea mea, dar acum va fi așa. Dacă nu poți forma numărul meu sau nu poți scrie un mesaj, atunci nu îmi voi pierde energia în acest sens. Relația noastră, prietenia, flirtul – oricum s-ar numi – ar trebui să fie echilaterală. Trebuie să-mi oferi ceea ce vrei să primești.
Nu mai vreau să-mi fac griji pentru acei oameni care, evident, nu dau doi bani pe mine. Relațiile unidirecționale sunt prea extenuante. Mă epuizează – și pentru ce? Nu primesc niciodată nici măcar recunoștință în schimb. Nu primesc niciodată respectul pe care îl merit. Nu are sens să trag de tine dacă fugi mai departe și mai departe de mine.
Dacă ești atât de îngrijorat de faptul că te ignor, atunci trebuia să fii atent la modul în care m-ai tratat și să schimbi ceva – pentru că totul nu va mai fi la fel ca înainte.
Nu te voi întreba în fiecare vineri dacă ești liber în weekend, pentru că știu că întotdeauna găsești o scuză pentru a nu ne vedea. Nu îți voi scrie două mesaje la rând, pentru că știu că mă vei face să aștept trei zile pentru un răspuns. Nu voi concura pentru atenția ta, pentru că persoana potrivită va fi fericită să mi-o ofere fără luptă.
Sper că te-ai bucurat de atenția mea cât a fost acolo, pentru că nu o vei mai primi. Nu voi mai cea care va scrie prima un mesaj, va programa întâlnirile sau va iniția o conversație.
Nu o să mai plâng pentru cineva care se gândește atât de puțin la mine. Nu o să-mi pierd timpul în speranța că îmi vei oferi măcar puțin din ceea ce merit.
