Nu întreba ce s-a întâmplat când abia își ține lacrimile și o face din răsputeri, clipind de zeci de ori din ochi ei triști, doar că să nu răbufnească în plâns.
Nu o întreba de ce este supărată, de ce îi tremură mâinile.
Nici nu te gândi să o întrebi de ce nu râde așa cum o făcea și de ce are cearcăne sub ochi.
Nu o întreba de ce își mușcă buza inferioară, în timp ce se uită în jurul unei camere pline de oameni, ca și când ar căuta pe cineva sau ceva.
Nu îndrăzni să-i spui că arată rău și apoi să întrebi ce nu este în regulă.
Nu o întreba de ce este mereu singură, de ce a încetat să lase oamenii lângă ea și de ce îi evită pe toți cei pe care i-a iubit anterior.
Nu întreba de ce este ruptă, nu întreba de ce îi place noaptea mai mult decât ziua sau dacă a uitat de toți cei care i-au frânt inima.
Nu o întreba dacă este bine – știi că va minți.
Când vezi că este pe cale să plângă, nu întreba nimic. Nu contează. Doar îmbrățișează-o și taci din gură.
Când vezi că este nervoasă, că tremură, că este ruptă, ia-o în brațe.
Dacă știi că nu a mai râs de mult timp, fă-o să zâmbească, îmbrățișează-o și spune-i lucruri frumoase.
Când are impresia că arată rău, nu pune întrebări – spune-i că este cea frumoasă și îmbrățișează-o.
Când caută pe cineva cu privirea ei prin cameră, nu întreba de cine are nevoie – îmbrățișează-o, e tot ce are nevoie acum.
Când spune că vrea să fie singură, privește-o în ochii ei și spune-i că merită să fie iubită. Spune-i că nu contează că este distrusă pentru că vrei să lipești bucățile sufletului ei la loc.
Nu pune întrebări prostești. Nu fi unul dintre acei oameni care nu știu ce să facă. Nu încerca să spui ceva care îi va face mai rău.
Când vezi o femeie care nu este ea însăși în ultima vreme, nu pune întrebări la care știi deja răspunsurile. Îmbrățișează-o mai bine. Lasă-o să simtă căldura ta. Lasă brațele ta să-i alunge depresia, gândurile negre.
Las-o să se simtă din nou în viață. Lasă-o să simtă că nu este singură. E în siguranță. Nu întreba. Doar îmbrățișează-o.
