Calomnia și răutatea merg mână de mână cu condamnarea. Fiecare poate avea propria opinie și judecată despre o persoană. Acesta este dreptul lui. Dar acea persoană are dreptul să fie ceea ce este.
Condamnarea este un derivat al mândriei, al egoismului. Condamnarea este întotdeauna direcționată de sus în jos, adică, te crezi superior celuilalt. Cu ce drept? Vrei să se îmbunătățească? Intenția este bună, dar modul în care este exprimată nu este.
Cu cât zbori mai sus în conceperea ta, cu atât vei cădea mai dureros. Mai ales dacă ești o persoană morală, conștiincioasă. Tu acționezi contrar programului tău extrem de spiritual, îl distrugi și fragmentele îți rănesc sufletul.
Orice gând funcționează pentru noi. Doar că pozitivul inspiră iar negativul dezenergizează. Condamnarea la nivel subconștient acționează lent, dar sigur.
Suntem călători în această lume, care este construită conform legilor universului. Fiecare are propriul său scop. Condamnând rolul jucat de o altă persoană, ne opunem ideilor universului. Pentru aceasta primim eșecuri, înfrângeri, boli ca o modalitate de a bloca programul de distrugere pe care îl creăm.
Nu există dreptate și armonie în sufletul tău dacă manifești agresiune sub formă de condamnare, critică.
Nu încerca să schimbi întreaga lume. Lucrează mai bine asupra gândurilor și sentimentelor tale. Înțelege că universul este armonios și corect.
Nu judeca. Încearcă măcar o zi. Și spune-mi după aia, nu-i așa că te simți mai bine?
Imagine reprezentativă de Aryan Safabakhsh de la Unsplash
