Iubim prea mult, atunci când „iubirea” înseamnă „suferință”. Ne place prea mult dacă majoritatea conversațiilor cu prietenii apropiați se învârt în jurul lui, problemele, gândurile, sentimentele și aproape toate frazele noastre încep cu cuvântul „el”.
Iubim prea mult dacă justificăm caracterul său abuziv, indiferența sau grosolania cu o copilărie dificilă și încercăm să ne asumăm rolul de psihoterapeut.
Iubim prea mult chiar și atunci când iubirea ne compromite bunăstarea emoțională și poate sănătatea și siguranța.
În ciuda tuturor suferinței și dezamăgirii, pentru multe femei iubirea prea mare este o condiție atât de comună încât suntem aproape sigure că relațiile ar trebui să fie exact așa. Cele mai multe dintre noi am iubit prea mult cel puțin o dată în viața noastră, iar pentru multe acest lucru a devenit o afecțiune familiară. Unele dintre noi suntem atât de obsedate de iubitul și dragostea noastră, încât nu avem aproape nicio forță pentru altceva.
Dependența este un cuvânt înfricoșător. Nu ne place acest cuvânt, nu vrem să-l folosim în legătură cu relațiile noastre cu bărbații. Dar foarte, foarte multe dintre noi am fost victime ale iubirii și, la fel ca și alte victime ale dependenței, trebuie să recunoaștem gravitatea acestei boli pentru a porni pe o cale de recuperare.
Dacă ai iubit vreodată prea mult, atunci probabil ai bănuit că rădăcina acestei pasiuni nu este iubirea, ci frica. Dacă dragostea se limitează la obsesie, suntem chinuiți de frică: frica de a fi singure, de a nu fi iubite și de a nevrednici, teama că vom pierde interesul, abandonarea sau distrugerea.
Ne dăruim dragostea, sperând cu disperare că omul de care suntem obsedate ne va risipi temerile. În schimb, fricile și odată cu ele obsesia noastră devin mai profunde până când obiceiul de a da dragoste pentru a o primi în schimb devine forța motrice a vieții. Și din moment ce strategia noastră nu dă roade, încercăm tot posibilul și iubim și mai pasional. Iubim prea mult.
În mod ironic, noi femeile suntem capabile să percepem și să înțelegem chinul care cade asupra altora, dar suntem orbi de propriile noastre suferințe (sau suntem orbite de ele).
Știu asta foarte bine pentru că, în cea mai mare parte a vieții, eu însumi am fost o femeie care iubește prea mult. Dar atunci a devenit atât de grav amenințarea sănătății mele trupești și mentale, încât a trebuit să studiez cu atenție modelul relației mele cu bărbații. În ultimii ani, am făcut multe pentru a-l schimba, iar acești ani au devenit cei mai fericiți din viața mea.
Sper că pentru toate femeile care iubesc prea mult, acest articol nu numai că va ajuta să înțeleagă mai bine adevărata lor situație, ci va inspira să înceapă să o schimbe.
Până la urmă, dacă nu schimbi modelul relației tale cu un partener, trebuie să duci o luptă sfâșietoare pentru tot restul vieții. Numai în acest caz, scopul luptei nu va fi dezvoltarea, ci doar supraviețuirea.
Alegerea este a ta. După ce vei decide să pornești pe o cale de recuperare, de la o femeie care iubește prea mult, vei deveni una care se iubește suficient pentru a înceta suferința.
Imagine reprezentativă de Kira Schwarz, de la Pexels
