Știu că o iubești.
Am văzut fotografiile tale: le ai peste tot în rețelele de socializare. Dar, de câte ori te văd împreună, inima mea se contractă dureros tot timpul și îmi ia respirația în plămâni.
Nu cred că mă obișnuiesc să te văd cu alta.
O iubești altfel.
Am fost momentul tău prezent, decizia ta impulsivă, vacanța ta scurtă. Ea este viitorul tău, casa ta, inima ta.
Eu am fost doar un foc de artificii: luminos, dar trecător. Ea este ca soarele: lumina ei este eternă în viața ta.
Am fost hobby-ul tău, o poveste de dragoste cu o dată de expirare. Ea este cea mai bună prietenă, tovarășă, sfârșitul tău fericit. Cu ea, te bucuri de activitățile de zi cu zi și nu încetezi să zâmbești. Și acum o faci.
Am fost lecția ta, visul tău, fantezia ta. Ai crezut că sunt tot ce ai nevoie până când alarma a sunat și te-ai trezit. Și deodată m-ai văzut într-o altă lumină. Neajunsurile mele, pe care le-ai numit cândva unice, au devenit inacceptabile pentru tine. Dragostea pe care presupus că ai avut-o pentru mine s-a dizolvat și nimic nu ți-a atins inima.
Cu ea, totul e altfel.
Ea este realitatea ta sigură, viața ta de zi cu zi, sprijinul tău puternic. Încerci să o cunoști mai bine, să construiești o relație puternică. Iubești și accepți toate defectele sale.
Știu că acum o iubești. Ai făcut alegerea și ai decis să fii fericit cu ea. Ai lăsat-o să-ți cucerească inima. Ai făcut din ea parte a lumii tale. Să fii cu ea până la capăt.
Și deși nu am dreptul să-ți duc dorul, deși aceasta nu este o competiție, deși ești o persoană bună și meriți fericirea, iar dragostea noastră e deja moartă, tot ce vreau să spun este: îmi este dor de tine.
Știu că iubirea este nedreaptă și nu te pot învinovăți pentru că nu m-ai iubit. Prin urmare, îmi păstrez toate cuvintele. Și îți doresc fericire de departe. Cred că într-o zi, aceste cuvinte vor fi dintr-o inimă curată.
