Iată unul dintre cele mai fundamentale adevăruri de înțeles ale vieții: opozițiile nu sunt opuse. Privește mai profund și vei simți că este una și aceeași energie.
O dată o femeie a venit la mine și mi-a spus: „Sunt căsătorită de zece ani și nu ne-am certat niciodată până într-o zi când el s-a schimbat brusc și s-a despărțit de mine”.
Ea crede că dacă nu s-au certat niciodată, iubirea lor era sinceră și curată. Că s-au iubit profund. Este o prostie, dar se pare că pentru o femeie este absolut logic.
Dacă iubirea este profundă, atunci trebuie să existe neapărat niște mici certuri: uneori veți intra în conflict, dar conflictul nu va distruge iubirea – o va îmbogăți.
Dacă există iubire, aceasta va crește cu fiecare neînțelegere rezolvată; dacă nu este acolo, atunci vă separați. Zece ani este mult timp, chiar și douăzeci și patru de ore este prea lung pentru a fi într-o singură stare de spirit tot timpul, deoarece mintea se îndreaptă spre opus.
Iubești persoana respectivă și uneori te simți supărat. De fapt, doar din cauza iubirii simțiți furie. Uneori urăști. Uneori, ai vrea să te sacrifici pentru persoana iubită, iar uneori ai vrea să-l omori.
Dacă nu te-ai certat niciodată în zece ani, înseamnă că nu a fost deloc dragoste; asta înseamnă că nu a existat nicio legătură. Ți-a fost teamă că orice mânie, orice conflict, orice lucru mic ar putea distruge totul. Ți-a fost atât de frică, încât nu ai luptat niciodată.
Nu ai crezut niciodată că iubirea poate fi mai profundă decât o ceartă, că o ceartă poate fi temporară și că după o ceartă vei cădea mai adânc în brațele celuilalt. Nu, nu l-ai crezut niciodată, de aceea ai încercat să nu te cerți. Și nu este surprinzător că omul a plecat …
În realitate, opusul nu este invers, este doar ritmul – ritmul aceluiași lucru: asculți și apoi nu asculți – acesta este ritmul. În caz contrar, dacă continui să asculți și să asculți, totul devine monoton. Monotonia este natura morții, deoarece nu există opus.
Viața este vitalitate, există un opus, există un ritm. Te duci – te întorci, te duci – vii; iubești și urăști – aceasta este viața, dar nu logica. Logica spune: dacă iubești, nu poți purta ură.
Dacă ești îndrăgostit, cum poți fi supărat? Dacă iubești în acest fel, atunci iubești monoton, la același nivel, dar atunci devii încordat și este imposibil să te relaxezi.
Logica crede în fenomene liniare: te miști într-o singură direcție. Viața crede într-un cerc: aceeași linie se ridică, cade și devine un cerc.
