M-am săturat de tot felul de obligații, pur și simplu m-am săturat de ele. Am vrut să devin independentă și liberă.
Toată lumea are nevoie în mod constant de ceva de la mine – soțul meu, copiii, acum nepoții, colegii de la serviciu, prietenii. Îmi dedic aproape tot timpul lor și practic nu mai am un minut pentru mine.
Prietenele mele s-au transformat în egoiste, deși, cred că au fost întotdeauna așa, doar că mi-au deschis ochii abia acum. Oare merită să ascult mereu bârfele lor lipsite de sens, iar ele nici să mă asculte?
Toată lumea merită să fie iubită, iar cel mai important om din viața ta, ești tu însuți. Mă am doar pe mine. Nimeni nu mă va prețui mai bine și nu va înțelege mai bine decât mine!
Doar eu mă pot îngriji de mine! Sunt puțini oameni cărora le pasă. Această conștientizare mi-a venit doar de-a lungul anilor, mi-am dat seama că este mult mai ușor să trăiești atunci când nu pui la suflet dorințele și nevoile altor persoane!
Acum pot spune sigur că mă simt bine singură!
Nu am nevoie de nicio companie. După cum s-a dovedit, eu și soțul meu aveam, de asemenea, interese complet diferite.
Când am rămas singură pentru prima dată, am fost pur și simplu surprinsă de cât de bine mă simțeam. Mă uitam la emisiunile mele TV preferate, făceam ce voiam și nimeni nu-mi zicea nimic.
Pot citi cărți în liniște. Mănânc ceea ce vreau, nu ceea ce vor copiii sau soția mea. Am găsit armonie interioară, nu-mi irosesc resursele vieții pentru a rezolva problemele altora. Și am observat că am început să zâmbesc mai des, chiar și fără motiv.
Soțul meu este un cheltuitor înrăit, cumpăra de toate. Când copiii erau mici, el putea să cheltuiască toți banii pe jucării, iar apoi eram îngrijorată dacă vom avea destui bani până la următorul salariu.
Acum cheltuiesc doar pe ceea ce cred că este necesar, reușesc chiar să economisesc și, de asemenea, am încetat să mai fiu supărat pe fleacuri. Niciodată nu am avut un gol în suflet, de parcă aș fi pierdut ceva, regret și vreau să-l returnez.
Înainte, mergeam la restaurante cu prietenii din politețe, cel puțin din respect. Iar acum, nu. Prefer să rămân acasă, să-mi pregătesc cina în confortul propriei bucătării și să mă relaxez în stilul meu.
Sunt 100% sigură că singurătatea este minunată.
Eu, ca oricine altcineva, acum 20-25 de ani mergeam la petreceri, ospeții, prieteni, distracție. Și după 50 de ani, prioritățile vieții se schimbă!
Timpul meu este mai puțin și mai valoros, iar acum vreau să trăiesc pentru mine, să am grijă de mine! Și apropo, sunt foarte fericită!
