Totul este firesc…
Se întâmplă să lupți pentru o persoană foarte mult timp, pentru o relație cu ea. Încerci să ajungi la ea, să obții înțelegere, chiar și nu tocmai adecvată. Nu dormi nopțile, nu lași telefonul, te epuizezi. Și la un moment dat, treci brusc la modul „nu-mi pasă”. Comutatorul face clic și devii indiferent.
Indiferentă de unde este, cu cine este, ce face. Din ce în ce mai mult, există o dorință pentru absența lui, tăcere sau măcar somn. Chiar și respirația devine mai ușoară atunci când el apare la orizontul vieții tale. În acest moment omul după care suspinai anterior pare să se trezească.
Parcă ar fi avut o revelație. Începe să realizeze că îi este dor de tine. Încearcă să returneze pierderea pe care nu a apreciat-o în timp util. Dar deja nu ai nevoie, nu vrei și nu poți. Ești arogantă? Nu. Doar obosită.
Este totul natural. Foarte des, un bumerang zboară de la cel asupra căruia a fost aruncat.
Să fim sinceri.
Dacă un bărbat nu îți scrie însuși, atunci nu are nevoie de tine, chiar dacă îți răspunde foarte amabil.
Dacă un bărbat nu găsește câteva minute să te sune, atunci nu are nevoie de tine. Pentru că întotdeauna găsește timp pentru ceea ce este important pentru el. De exemplu, o jumătate de oră pentru prânz.
Dacă un bărbat nu vrea să te atingă atunci când ești îmbrăcată, atunci nu are nevoie de tine, chiar dacă nopțile cu el ți se par cosmice.
Dacă nu îți dorește bună dimineața, atunci în timpul zilei, dacă își amintește de tine, este doar cu o frază în gândul său: „La naiba, iar mă sună din nou”, oricât de politicos ți-ar răspunde la apel.
Poți și ar trebui să îl contactezi prima doar într-un singur caz – dacă ești sută la sută sigură că el are nevoie și îi pasă de tine. Și dacă ai chiar și un strop de îndoială, atunci deja ești în impas. Pentru că atunci când ești cu adevărat importantă, el nu va permite niciodată aceste îndoieli în capul tău.
De ce apare atunci în viața ta din când în când? Doar își alungă tristețea și îneacă plictiseala. Acesta e unicul adevăr…
