Dacă am făcut ceva corect în viața mea, a fost decizia să te las să pleci!

De fiecare dată când te alegeai pe tine în locul nostru, mă distrugeai încet. De fiecare dată când mă simțeam singură alături de tine, mă distrugeai…

Din păcate, am avut tupeul să am încredere în cineva care nu merita acest lucru. Am lăsat inima deschisă și speram că de data asta voi avea noroc și de data asta nu-mi va frânge inima.

Aveai o deprindere dezastruoasă să-mi provoci durere în repetate rânduri, iar eu îți permiteam pentru că credeam că într-o zi te vei schimba. Așa credeam eu, că trebuie să încerc să depun mai mult efort, să te iubesc mai mult, și poate atunci vei putea și tu să mă iubești așa cum te-am iubit eu pe tine.

Dar acest lucru așa și nu s-a întâmplat.

M-ai învățat să nu am încredere în mine. Pentru tine nu am fost niciodată suficient de bună. Îmi arătai femei străine pe stradă, spunând că puteai să fii și tu la fel de suplă, elegantă, dacă depuneai mai mult efort. Făceai mișto de locul muncă și de toate pasiunile mele. Și în fiecare astfel de situație începeam să mă urăsc din ce în ce mai mult.

Ți-am permis să mă distanțezi de prietenii mei. De ce să ascundem, din prima clipă în care ai apărut în viața mea eram foarte entuziasmată să petrecem timp împreună. Era pur și simplu magnific – să te cunosc, să-ți cunosc corpul și să simt cum se mișcă la unison cu corpul meu. Era ca un dr0g. Dar treptat ai devenit singura persoană cu care petreceam toate zilele și nopțile.

M-ai învățat cum e să fii neiubită. Mă gândeam la acest lucru non stop. Că asta s-a întâmplat din cauză că nu eram sufiecient de bună pentru tine, nu depuneam suficient efort. Mereu nu erai mulțumit de mine. Și ți-am permis să mă faci să cred că, vina era a mea. Toate comportamentele tale umilitoare erau iadul prin care am trecut atunci. Da, chiar credeam că e din cauza mea.

Să văd oamenii și să-i înțeleg din prima

Ți-am permis să mă distrugi în repetate rânduri. De fiecare dată, când priveai la o altă femeia, așa cum nu m-ai privit niciodată, mă distrugeai. De fiecare dată când mă umileai, mă lăsai singură, când te alegeai pe tine în locul nostru, mă distrugeai. De fiecare dată când adormeam singură în patul nostru, când mă simțeam singură chiar dacă erai lângă, mă distrugeai.

Acum sunt pregătită să-ți spun adio. Am obosit să fiu rezervă, am obosit să fiu o păpușă în care să lovești, pe care o sufocai cu complexele tale și îți vărsai nervii pentru nereușitele tale. Am obosit să mă simt nedemnă și neatrăgătoare. Posibil, unoeri mai repet unele greșeli în viața mea, dar nu și de data asta. Deoarece, vezi tu, dacă am făcut ceva cu adevărat corect în această viață, este faptul că am decis să-ți spun adio. Pentru că unui bărbat adevărat îi este suficientă dragostea femeii lui iubite.

Uneori, să pleci este mai bine decât să lupți, pentru că în unele relații nu va apărea niciodată lumina din capătul tunelului. Îți mulțumesc pentru faptul că nu m-ai iubit, pentru așa am învățat să mă iubesc pe mine însumi. Și îți mai mulțumesc pentru că mi-ai oferit șansa să i-au o decizie corectă – să mă aleg, în sfârșit, pe mine în locul tău.