În relații există semne care ne avertizează că relația se află într-un moment delicat. Ești în perioada unor decizii importante și dacă nu le iei în timp util, riști ca totul să dispară. Și acest lucru se întâmplă chiar dacă nu vei avea curajul să pleci din acea relație.
Cu cât mai mult înduri, treci cu vederea și ierți, cu atât mai mult îți dorești să te răzbuni pe persoana iubită și să o faci să sufere. Atunci este, de fapt, momentul în care trebuie să renunți la toate indignările și supărările ca să încerci să înțelegi și poziția partenerului în acea certă, conflict.
Nu este suficient să ai doar punctul tău de vedere, deseori este sănătos să analizezi situația și din punctul de vedere a lui celălalt. Să treci peste mândrie, încăpăținare și să recunoști greșelile pe care le-ai făcut în raport cu persoana sau faptul că ai luat o decizie imatură într-o situație sau alta.
Exact momentul când simți cum repulsia crește și apare o tensiune în interiorul tău. Îți pui zeci de întrebări și încerci tot tu să dai răspuns la ele:
Când a încercat el/ea să mă înțeleagă pe mine vreodată. Când i-a păsat lui/ei ce cred eu?
Am mai fost în situația asta și nu a încercat să găsim un compromis! Lasă-l să vadă cum e și cum m-am simțit eu atunci!
Nimeni nu ține cont de ce simt eu și nimeni nu este în stare să recunoască că a greșit!
Încerci să te convingi că ai dreptate și nu ești dispus(ă) să faci niciun pas înapoi. O ții pe a ta și speri că în acest fel persoana va înțelege cum te-ai simțit și tu în situații similare în trecut. Și cu cât mai multe au fost, cu atât mai tare vrei să-l pedepsești și să-i arăți cum e să fii ignorat și neînțeles.
Cu siguranță ai avut certuri cu persoane care nu-și doreau să rezolve situația, dar pur și simplu erau setate să te distrugă emoțional. În ce se transformă o ceartă banală care e urmată de veselă sparte și nopți plânse?
Da, ai dreptate, totul se transformă într-un joc copilăresc în care nimeni nu este dispus să cedeze și să pună sfârșit conflictului. Ei bine, acela este sfârșitul unei familii. Este începutul sfârșitului.
Nu mai sunteți în aceeași barcă, ci doar vă luptați pentru a vă doborâ unul pe celălalt peste bord. Vă iubiți, da? Sunteți o familie, da? Nici una, nici alta. Ei bine, atunci nu există o cale prin care să mai puteți să construiți ceva împreună.
Dar dacă setea de răzbunare fierbe înăuntru și concesiile tale nu duc decât la faptul că te vei simțiți o victimă de dragul păcii în familie și urăști acest lucru, urăști faptul că ești constrâns să cedezi? Crezi că mai are o astfel de familie vreo șansă? Poate într-o asemenea situație, separarea chiar este cea mai bună opțiune pentru ambii?
Când te cerți cu omul drag, simți dorința de a te răzbuna? Sau poți fi complet obiectiv și rațional?
Asta-i întrebarea la care trebuie să-ți răspunzi.
