Și-a pierdut prietenii care au promis că vor rămâne alături de ea pentru totdeauna. Prieteni care odată au jurat că vor cumpăra o casă alături de ea ca să-și poată crește împreună viitorii copii.
Ea a pierdut și legătura cu mulți dintre membrii ai familiei din cauza disputelor. Înainte, veneau la fiecare zi de naștere și sărbătoare – și într-o zi au dispărut. Pur si simplu. Îți trăiesc viața fără ea, fac asta ca și cum familia nu ar conta.
Și ea a pierdut bărbați. A trecut prin despărțiri dure care i-au zdruncinat lumea. A țipat în pernă și și-a petrecut zile întregi plângând pentru bărbați care nu-i meritau lacrimile. Bărbați care nu s-au simțit vinovați nici măcar o picătură că au rănit-o.
S-a obișnuit cu faptul că oamenii nu rămân pentru totdeauna. Că de cele mai multe ori oamenii pleacă – poate din cauza unei conflict, poate pentru că s-au schimbat, poate pentru că tocmai au îmbătrânit și se întâmplă și aceste lucruri.
Ea știe cum este să ți se ia ceva important. Oameni. Locuri. Emoții.
Ea realizează că majoritatea lucrurilor din viață sunt temporare. Lucru care sună bine în teorie, dar este un concept greu de înțeles și de atins.
E puternică, pentru că încă mai merge la întâlniri, deși inima i-a fost spulberată de multe ori. Pentru că încă îi place să-și facă prieteni noi, deși cei vechi au abandonat-o. Pentru că încă visează să aibă o familie în viitor, chiar dacă familia ei actuală s-a prăbușit.
E puternică, pentru că nu lasă să o doboare de faptul că oamenii pleacă. Ea acceptă că face parte din viață.
Nu a lăsat ca toate pierderile ei să o transforme într-o pesimistă. Ea a reușit să se adune după ce s-a destrămat din nou și din nou și din nou. Nu și-a lăsat niciodată dezamăgirile să-i umbrească fericirea.
De fiecare dată când trimite un mesaj unui bărbat sau iese la un pahar cu un prieten, ea știe că există riscul ca aceasta să fie ultima dată, să iasă din viața ei la fel de repede cum au intrat în ea. De aceea, încearcă din răsputeri să se bucure de acest moment. Ea încearcă să profite la maximum de timpul petrecut cu cei dragi cât îl are.
Ori de câte ori cineva îi părăsește viața, ea își permite să plângă. Doar că mai apoi merge mai departe. Ea continuă, pentru că nu își va lăsa problemele să o ancoreze pe același loc.
Știe că singura persoană de care are nevoie este ea însăși, că se poate descurca singură cu orice, așa că nu va mai lăsa nicio pierdere să-i strice viața.
