Da, ceva din interiorul lor se rupe atât de grav încât ele ajung în punctul în care pur și simplu viața devine insuportabilă și au nevoie de un refugiu pentru a se ascunde și a se izola de îndatoririle, presiunea și așteptările nerealiste.
Chiar și cele mai puternice femei renunță. Ele varsă râuri de lacrimi, ascunzând depresia în public și prefăcându-se că totul este în ordine. Ele își suprimă emoțiile, lacrimile și îi mint pe ceilalți cu un zâmbet fals pentru a se „încadra” în societate.
Chiar și cele mai puternice femei obosesc de etichete, de faptul că trebuie să fie puternice pentru a rezolva orice problemă, a merge mai departe sau a-l aștepta pe cel care o merită cu adevărat. S-au săturat să fie independente, să respecte standarde înalte, să fie singure.
Chiar și cele mai puternice femei se simt câteodată singure. Dimineața, când nimeni nu le îmbrățișează. La magazinul alimentar când au nevoie de ajutor cu pungile grele. Când au nevoie de protecție. Când se întorc într-o casă goală, în care nu este nimeni cu care să schimbe un cuvânt.
Chiar și cele mai puternice femei ajung într-un punct în care nu pot merge mai departe. Au făcut tot ce le-a stat în putere. Au muncit singure. Au urmat calea succesului și prosperității, dar și-au dat seama că le lipsea ceva. Și-au dat seama că în interiorul lor exista un gol care nu putea fi umplut cu nimic și viața părea monotonă și lipsită de sens. Se simt ca și cum ar fi blocate într-un cerc care se repetă constant și nu pot schimba nimic.
Chiar și cele mai puternice femei se descompun sub presiunea circumstanțelor, neștiind să se recupereze. Dar, până la urmă, ele găsesc întotdeauna puterea de a se ridica și de a-și urmări obiectivele.
