Mă doare totul: capul, sufetul, oasele. Simt durerea care îmi ține inima strâns și nu-mi dă drumul.
Nu pot respira pentru că nu știu să trăiesc fără tine. Ai devenit aerul meu, medicamentul meu.
Aș vrea să mă trezesc și să te văd dormind lângă mine. Pentru că ești peste tot unde merg. Ești în zilele mele nenorocite și nopțile mele nedormite.
Este greu de crezut că nu te vei mai întoarce niciodată. E greu să-ți dai seama că nu mai sunt ceea ce ai nevoie. Este greu să accepți faptul că sunt doar un alt capitol trăit din viața ta.
Iubirea ta nu mai este mântuitoare. Ieri am rămas cu inima frântă înmuiată în lacrimi. Am crezut că sunt mai puternică, dar se pare că nu. Fiecare bucată din minte se sfărâmă și îmi otrăvește sângele și mă sufocă.
Aș vrea să simți din inima mea această durere chinuitoare. Mi-aș dori să poți vedea gaura pe care ai lăsat-o în mine. Aș vrea să încerci să mă înțelegi și să nu speri să schimbi asta.
Am dat prea mult din mine pentru tine, iar acum pleci, lăsându-mă doar cu inima frântă.
Mă doare și mă sperie că nu voi putea găsi ce aveam. Și mă îngrozește. Pentru că ți-am dat o parte semnificativă din viața mea.
Acum inima mea este goală și rece. Strigă după milă. Mi-aș dori să-i auzi ritmul rupt și să înțelegi câtă durere mi-ai provocat sufletul.
M-am temut de acest moment chiar de la prima scânteie de dragoste din ochii tăi. Dar nu am avut timp să mă protejez de ultimele cioburi din ceea ce au fost cândva două suflete împletite.
