Oamenii vorbesc adesea despre începutul relației ca fiind cea mai magică perioadă a unei relații.
Este anume acea perioada în care totul despre partenerul tău pare perfect și vrei să-ți petreci tot timpul liber împreună. Doar că după ce acea etapă apune, începi să vezi și defectele care se pot transforma cu ușurință în conflicte – abia atunci începe „viața reală”.
Când mi-am întâlnit logodnicul, nu l-am văzut perfect pentru mine, pentru că a vedea pe cineva ca fiind perfect înseamnă a nu-l vedea deloc – nu ești obiectiv. Și, fără să fiu influențată de acea etapă de la începutul relației, știam că-l plac și că eram îndrăgostită de el pentru cine era el și era suficient.
Nici el, nici eu nu suntem perfecți, dar devenim mai buni în fiecare zi unul pentru celălalt, la fel și calitatea conexiunii noastre. Și atunci am decis că vreau o relație cu el.
Datorită relației noastre, am învățat ce înseamnă iubirea.
În realitatea mea, dragostea nu se intensifică și apoi se răcește – dragostea se întărește, se adâncește și evoluează în timp. Și este abia începutul.
Dragostea pe care mi-o oferă este constantă.
Grija, respectul, generozitatea și dragostea lui înseamnă pentru mine mai mult decât le pot exprima verbal. Mă simt profund mișcată de faptul că știu că sunt cu adevărat întreaga lumea pentru el.
Înainte de a-mi întâlni partenerul credeam că este ușor să scrii despre dragoste. Și îmi dau seama această gândire se datora faptului că dragostea pe care o cunoscusem a fost iubirea care de multe ori m-a lăsat singură cu gândurile mele, astfel încât să pot medita asupra ei și să o fac ceea ce mi-am dorit eu să fie.
Doar că dragostea pe care mi-o oferă partenerul meu este diferită.
Din momentul în care a intrat în viața mea, nu am avut nicio îndoială că mă place, mă iubește, îi pasă de mine și eu sunt centrul universului său. El aduce atât de multe lucruri bune și oameni frumoși în viața mea.
Dacă mi-ați cere să scriu despre dragoste acum, nici nu știu de unde să încep. Nici măcar nu am timp să mă gândesc la asta pentru că trăiesc în ea fiecare moment al zilei.
Îmi dau seama că atunci când întâlnești persoana potrivită, iubirea nu mai este doar iubire – un sentiment, o emoție sau un concept. Dragostea devine însăși viață. Pentru că este omniprezentă în fiecare moment al zilei, în fiecare interacțiune unul cu celălalt; atât în vremuri bune, cât și în greutăți.
Când dragostea devine viața însăși, este o binecuvântare fără sfârșit. Dragostea nu este doar o etapă sau un dor intens pentru ceea ce nu poți avea. Dragostea nu doare. Dragostea este bucuria, grija, sensul și scopul meu. Dragostea este totul, acum!