Dacă vrei să faci o listă a tuturor motivelor și scuzelor pentru faptul că viața te-a făcut să fii dură – vei găsi probabil multe. Dar aș vrea să-ți spun un singur lucru: viața este nedreaptă. Așa a fost mereu. Dar, dacă fiecare dintre noi și-ar arăta doar latura lor groaznică din cauza vieții pe care o trăim, nu s-ar alege nimic bun.
Poți învinui viața și circumstanțele ei pentru ceea ce ai devenit, dar, în esență, acest lucru înseamnă să renunți. Aceasta înseamnă că nu te lupți cu ceea ce ți se întâmplă până la capăt. Renunți fără să încerci măcar să fii mai bun decât poți. Și crede-mă, poți!
Alegerea de a pierde conștient toate calitățile bune este o slăbiciune. A alege să rănești oamenii doar pentru că poți, este o slăbiciune. A alege să distrugi oamenii pentru că știi că ai o astfel de putere este o slăbiciune.
A alege să nu fii aproape și să nu sprijini pe cineva, deși poți – este o slăbiciune. A fi rece și insensibil este slăbiciune. Să râzi de alții doar pentru că știi că poți și că ai dreptul – este o slăbiciune. Și cel mai rău dintre toate, să te justifici prin faptul că societatea este de vină pentru cine ești.
Poate că nimeni nu ți-a spus înainte cât de dificil este să fii amabil într-o lume atât de crudă sau cât de dificil este să încerci mereu să rămâi bun, indiferent de situație, chiar dacă este considerat o slăbiciune. Poate că nimeni nu ți-a spus până acum despre lupta internă pe care o poartă pentru a nu deveni ca cei care i-au rănit.
A învinovăți viața nu este o scuză pentru ceea ce ai devenit, nu este o scuză pentru a te comporta prost. Ai de ales să nu fii ceea ce te face viața. Poți încerca întotdeauna să fii mai buni decât mediul care te-a crescut, chiar dacă este teribil de toxic. Poți alege întotdeauna să nu te transformi într-o persoană care distruge pe ceilalți, pur și simplu pentru că poți.
Și chiar dacă te-ai întâlnit cu monștri toată viața, asta nu înseamnă că ar trebui să devii și tu unul dintre ei.
