Uneori ți se pare că știi deja totul. Poți distinge fluturii în stomac de o furtună hormonală, pasiunea de dependență și grija de cuvintele goale. În urma noastră a rămas viața, cu bucuriile ei, trădările ei și „Nu voi mai face niciodată”. Și totuși, stând în fața oglinzii, tot aștepți.
Nu este nimic rușinos în asta. Dragostea nu este un privilegiu al tinerilor, ci un drept al fiecărei femei. Dar tocmai la vârsta adultă, când s-ar părea că avem experiență și înțelepciune acumulată, facem aceeași greșeală. Din nou și din nou.
Iar numele acestei greșeli este teama de a părea „prea mult”.
Prea inteligentă
Te abții, de frică să „exagerezi” – dacă se sperie? Îți restrângi gândurile, îți estompezi strălucirea, încerci să fii mai blândă, mai simplu, mai supusă. Îți ascunzi realizările sub un văl de modestie.
Prea exigentă
Auzi: „La vârsta ta trebuie să fii mai îngăduitoare”, „Nu fi pretențioasă”, „Principalul lucru este că ai pe cineva”. Și începi să te convingi să te mulțumești cu mai puțin. Pentru ceva mai amiabil. Atâta timp cât era prin apropiere.
Și în acest moment inima bate nesigură, ca și cum ar sugera: „Nu e el. Nu e vorba din nou de iubire.” Și totuși rămâi. Pentru că ți-e frică să fii din nou singură. Dar a fi singur și a fi însingurat nu este același lucru. Singurătatea cu persoana nepotrivită este mult mai rea.
Prea experimentată
Ai trăit – și destul de mult. Și știi cum pot oamenii să frângă inimi. Ai învățat să nu ai încredere în cuvinte, să citești printre rânduri, să aștepți o capcană în spatele fiecărui compliment. Dar iată problema: odată cu naivitatea, uneori pierzi și deschiderea. Tocmai cea de care este nevoie pentru ca dragostea să-și găsească drumul.
Setezi filtre, propui teste, verifici – și din ce în ce mai rar îți permiți pur și simplu să te îndrăgostești.
Pentru că „am mai trecut prin asta înainte”.
Pentru că „toți bărbații sunt la fel”.
Și aici se află o altă capcană: o inimă protejată prea mult timp încetează să mai simtă.
Deci, care este soluția?
Nu te mai ascunde. Nu-ți mai fie teamă să fii reală, cu bagajul vieții, cu riduri de la râs, cu o privire limpede care a văzut deja multe.
Iubirea nu vine acolo unde se pun filtre și măști. Ea îi alege pe cei curajoși. Nu cei cărora le este frică să fie „prea mult”, ci cei cărora nu le este rușine să fie ei înșiși.
O femeie la vârsta maturității nu este „ultima soluție”. Este o floare în plină înflorire, înțeleaptă, profundă, cu miros de viață. Iar cel care nu vede valoare în tine, pur și simplu nu este alesul.
Nu te limita la temerile altor oameni. Nu face niciun pas înapoi când inima îți cere să mergi înainte. Iubirea ta știe unde te afli. Fii doar deschisă față de ea.
