Stai cu telefonul în mână. Îl deblochezi, îl verifici, derulezi prin corespondență, speri la o nouă notificare… Dar ecranul este gol. Nu scrie, nu sună, nu întreabă cum ți-a fost ziua. Și doare.
Dar iată ce trebuie să faci chiar acum: lasă telefonul jos. Și citește acest articol până la sfârșit.
Primul lucru de înțeles este că tăcerea este și ea un răspuns.
Mulți dintre noi am crescut cu ideea că dacă ești important, cineva va avea grijă de tine. Va suna, te va căuta, va sta sub balconul cu trandafiri. Dar se dovedește că în viață lucrurile stau altfel. Cineva care ți-a plăcut, ți-a atins coardele sufletești, a dispărut brusc de pe radar. Și începem să căutăm scuze:
„Probabil e doar ocupat.”
„Trece printr-o perioadă dificilă acum.”
„Poate că îi este frică să intre într-o relație acum…”
Dar adevărul este cel mai adesea simplu și direct: dacă o persoană vrea, scrie. Dacă este important pentru el, va găsi 2 minute să spună: „Salut. Mă gândesc la tine.”
Tăcerea nu este „complexitate”. E alegerea lui. Și acest lucru trebuie acceptat, nu contrazis cu realitatea.
În al doilea rând: nu ești o opțiune de rezervă.
Nu ești „pentru orice eventualitate”, nu „dacă nu merge cu celelalte”. Nu ești o linie telefonică la care poți suna când te simți singur. Nu ești un personaj secundar în viața lui.
Ești un univers întreg.
Dacă cineva nu vede valoare în tine, nu este pentru că nu o ai. Asta pentru că se uită cu ochii greșiți. Sau nu este pregătit. Sau nu vrea. Dar ai nevoie de cineva care să fie pregătit, să te dorească și să te aleagă în fiecare zi – și nu să depindă de starea lui de spirit.
În al treilea rând: Nu trimite un mesaj dacă ești ignorată.
O, cât de mult te atrage să scriu: „Salut ce mai faci?” , „Ești ocupat?”, „Totul este în regulă?”
Și fiecare astfel de încercare este ca o picătură de benzină pe focul nesiguranței tale. Iubirea este o mișcare către, nu o căutare.
Nu uita: dacă ești mereu primul, dacă investești, iar ca răspuns se lasă tăcerea, nu mai este vorba despre o relație. Este vorba despre un joc unilateral în care te pierzi pe tine însuți.
În al patrulea rând: Fă un pas către tine însuți
Întreabă-te: De ce mi-e atât de frică de tăcerea lui? De ce simt că nu sunt nimeni fără el? La ce să mă aștept de la această tăcere – o minune sau o scădere a atenției?
Uneori ne agățăm de cineva care nu scrie pentru că, în adâncul sufletului, ne este frică să fim singuri.
Dar adevărul este că singurul lucru mai rău decât a fi singur este să fii cu cineva care te face să te simți singur în preajma lui.
Fă un pas către tine însuți. La viața ta. Spre visele tale. Celor care sunt cu adevărat apropiați.
În al cincilea rând: Trecerea de la așteptare la mișcare
În timp ce ești blocat „așteptând un mesaj”, viața trece pe lângă tine. Și ești încă frumoasă, interesantă, caldă – stai și aștepți.
Nu mai aștepta.
Începe să trăiești: Înscrie-te la yoga, dans, cursuri. Întâlnește-te cu prietenele tale. Recitește-ți cartea preferată. Răsfață-te cu o zi plină de plăcere.
Devino cea care nu poate fi uitată – chiar dacă vrei asta. Nu pentru că ai scris tu primul. Pentru că strălucești și e imposibil să nu observi.
Și în final:
Dacă nu îți scrie sau nu te sună, să știi că un bărbat care este cu adevărat al tău nu te va pune să ghicești. Va fi acolo, va dori să fie acolo.
Între timp…
Nu-ți irosi tandrețea cu cei care nu o apreciază.
Iubirea ta este un dar, nu un cârlig. Și dacă cineva nu vrea să accepte acest cadou, înseamnă că pur și simplu nu este persoana ta.
