Iubirea este o forță, dar și frica de singurătate este tot o forță, uneori la fel de puternică. Dacă nu reușim să distingem ce ne conduce, există riscul să nu fim într-o relație, ci într-o capcană: emoțională, psihologică și energetică.
Adesea, relațiile încep nu dintr-un sentiment profund reciproc, ci pentru că unul sau ambii parteneri pur și simplu nu vor să rămână singuri. Și această motivație poate părea pentru o vreme o atașare reală. Însă, cu timpul, devine tot mai clar că în aceste relații există puțină iubire, dar multă teamă, dependență și vid.
Iată patru semne că povestea voastră de dragoste nu se clădește pe iubire, ci pe teama de singurătate:
1. Îți este frică să îți imaginezi viața fără persoana respectivă, nu pentru că o iubești, ci pentru că îți este teamă să fii singur
Iubirea presupune o alegere conștientă și liberă în fiecare zi. Iar frica de singurătate naște dependență. Dacă gândești „Nu pot fi singur(ă)”, în loc de „Sunt fericit(ă) cu el/ea”, acesta este un semnal de alarmă. În acest caz, te agăți nu de persoană, ci de ideea de siguranță pe care o simbolizează.
Fricile legate de singurătate, liniște sau o seară fără prezența altcuiva te fac vulnerabil(ă), pentru că frica te împiedică să trăiești cu adevărat, rămânând doar prezent.
2. Rămâi în relație în ciuda golului interior sau durerii
Dacă iubirea e vie, dificultățile sunt privite ca provocări de depășit împreună. Dar dacă simți constant goliciune, singurătate în cuplu sau lipsă emoțională și tot rămâi pentru că „mai bine așa decât deloc”, nu este iubire, ci teamă.
Poate observi că nu mai aveți ce să vă spuneți, valorile voastre nu se mai potrivesc, intimitatea e mecanică. Dar frica de a rămâne singur(ă) e mai puternică decât rațiunea, iar asta vă ține împreună.
3. Ai accelerat evoluția relației doar pentru a nu rămâne singur(ă)
Poate te-ai îndrăgostit rapid și ai făcut pași grăbiți: te-ai mutat împreună, v-ați căsătorit sau ați început să vorbiți de copii, nu neapărat pentru că așa simțeai, ci din dorința de a umple golul interior.
Frica de singurătate te împinge să iei decizii pripite, doar ca să eviți vulnerabilitatea sau nesiguranța. Astfel ajungi într-o uniune care seamănă mai mult cu un compromis cu tine însuți decât cu o conexiune sinceră între două persoane.
4. Te ții de relație chiar dacă aceasta nu evoluează
Dacă relația ta stagnează de mult timp, dar totuși rămâi, e posibil să te temi să începi de la zero. Iubirea presupune mișcare – comunicare, cunoaștere, creștere, uneori conflicte care aduc apropiere.
Dacă trăiești alături de partener ca un vecin sau o umbră, dar nu pleci din teama de singurătate, atunci nu mai e alegerea inimii, ci o strategie de supraviețuire.
Ce poți face în această situație?
Primul și cel mai important pas este să recunoști adevărul: Ești aici pentru că iubești sau pentru că îți este teamă?
Frica de singurătate este ceva normal și face parte din fiecare dintre noi, dar nu ar trebui să fie temelia relației. Relațiile bazate pe frică nu pot aduce iubire, siguranță și bucurie, ci doar neliniște, dependență și confuzie.
Permite-ți să te alegi pe tine și, uneori, să fii singur pentru a face loc unei iubiri autentice. Iubirea nu este o fugă de gol, ci o întâlnire cu altul din plinătatea sinelui.
