Uneori, dragostea este plină de o așteptare lungă și dureroasă. Este puțin probabil să fie o dragoste fericită și reciprocă.
Stai deoparte, privind cu răbdare pe cineva cum își trăiește viața – nu cu tine.
Aștepți ca acea persoană să-și „ordoneze sentimentele”. Să-și „pună capăt vechii relații”. Să se „elibereze de complicații”.
Te mulțumești să fii un plan de rezervă. Un dulap emoțional unde sunt depozitate haine groase „pentru mai târziu”.
Și totul pentru că te gândești că, dacă aștepți puțin mai mult, te vor alege. Te vor aprecia. Să înțeleagă pe cine pierd. Dar adevărul este că dragostea nu înseamnă să stai la coadă. Și nu înseamnă să lupți pentru un loc în viața altcuiva.
1. Dacă aștepți, nu mai ești într-o relație.
Când cineva iubește, nu te pune să aștepți. Nu spune: „Nu sunt încă pregătit”, „Am nevoie de timp”, „Ești bine, dar…” Nu te ține suspendat între „da” și „nu”, între „aproape” și „nu încă”.
O relație nu este o perioadă de așteptare. Nu este vorba despre a fi măsurat, închis sau pus în așteptare.
Dacă ești constant în modul de așteptare, nu ești îndrăgostit. Trăiești într-o iluzie pe care o alimentezi.
2. A fi „rezervă” înseamnă a te trăda pe tine însuți.
Uneori te agăți de firimituri: un mesaj întâmplător, o scurtă întâlnire, un rar „Mi-e dor de tine”. Se pare că asta înseamnă că ai o șansă. Că sentimentele sunt vii.
Dar întreabă-te: unde te afli în această relație? Valoarea ta? Vocea ta?
Îți construiești vise bazate nu pe acțiuni, ci pe speranțe. Și astfel, te trădezi pe tine însuți din ce în ce mai profund – pentru cineva care nu te alege.
Nu poți fi fericit într-o relație în care ești o „opțiune convenabilă” și nu o prioritate.
Nu poți cultiva iubirea dacă te micșorezi constant pentru a te „integra” în viața complicată a altcuiva.
3. Uneori nu te aștepți la iubire, ci te temi de singurătate.
Acest lucru poate fi greu de admis. Dar adesea, în spatele unei astfel de așteptări nu se află iubirea, ci frica de a fi singur.
Se pare: cel puțin un contact este mai bun decât deloc. Chiar și cele mai rare firimituri sunt mai bune decât golul. Alegi durerea pe care o cunoști în locul libertății de care te temi.
Dar știi care este paradoxul? Adevărata singurătate înseamnă să fii cu cineva care nu este acolo. Așteptarea. Tăcerea. Să te convingi să crezi că „totul se va schimba curând”. Și apoi, din nou – tăcerea, scuzele, incertitudinea.
4. Meriți să fii în centrul alegerilor cuiva, nu la coadă.
Nu ar trebui să existe concurență în dragoste. Nu ar trebui să existe gânduri de genul: „Dacă încerc puțin mai mult, mă va alege pe mine”.
Dacă trebuie să fii curtat, pentru a demonstra că ești „mai bun”, „mai convenabil” sau „mai răbdător”, asta nu este iubire. Este o luptă pentru recunoaștere, pe care cu siguranță nu o meriți.
Meriți o relație în care:
Ești ales imediat, nu „într-o zi”.
Te sună pentru că vrea, nu când le este convenabil.
Ești respectat, nu folosit ca o pernă emoțională.
5. A te elibera de așteptare este întotdeauna despre durere. Dar este și despre creștere.
A decide să părăsești această „coadă” nu este ușor. Înseamnă să admiți: „Nu sunt ales. Nu sunt pus pe primul loc. Nu sunt respectat așa cum merit.”
Dar numai după acest adevăr începe libertatea. Nu trebuie să aștepți. Nu trebuie să-ți dovedești valoarea. Nu trebuie să te mulțumești cu o iubire pe jumătate.
Nu trebuie să fii „suficient de bun” pentru cineva care nici măcar nu a încercat să fie bun pentru tine.
Iubirea este o alegere. Dacă nu ești ales, nu este iubire. Meriți mai mult. Nu într-o zi. Nu mai târziu. Ci acum.
Privește-te nu prin ochii cuiva care nu te alege. Ci prin ochii cuiva care vede valoare în tine.
