Infidelitatea începe în momentul în care o persoană permite gândului că vrea să fie cu altcineva să-i intre în minte

Infidelitatea începe în minte? Chiar este adevărat? Uneori, totul începe cu un singur gând: „Ce-ar fi dacă aș fi cu altcineva?…”

Pare să nu aibă nicio acțiune, nicio trădare, nimic concret. Doar o fantezie, un moment, un moment de slăbiciune. Dar unii sunt convinși că aceasta constituie deja o înșelăciune. Iar alții, dimpotrivă, cred că atâta timp cât nu există contact fizic sau mesaje text nepotrivite, totul este bine. Unde este adevărul?

Să încercăm să ne dăm seama. Fără moralizare, cu respect pentru complexitatea vieții.

1. Când înșelăciunea nu s-a întâmplat încă, dar deja începe

Orice înșelăciune nu este doar un act. Este un proces. Și acest proces are aproape întotdeauna un început liniștit, neobservat: îndoiala. Un gând. O nevoie care a rămas mult timp nesatisfăcută.

Poți trăi lângă o altă persoană, dar în interior te simți singur, deconectat, neînțeles. În astfel de momente, mintea începe să caute căldură și atenție în altă parte. Și dintr-o dată te uiți la cineva cu interes. Te gândești: „Aș vrea să fie aici…”
Fizic, ești încă apropiat de partenerul tău. Dar emoțional, faci un pas înapoi.

Este acesta începutul?

Unii psihologi cred că da. Pentru că fidelitatea nu este doar despre corp. Este vorba despre alegerea de a rămâne aproape în fiecare zi. Când te retragi emoțional – chiar și mental – există deja o fisură.

2. Dar este posibil să te interzici să gândești?

Pe de altă parte, gândurile nu sunt același lucru cu acțiunile. Suntem cu toții oameni. Putem experimenta atracție, interes, chiar și fantezii. Asta nu ne face trădători. Altfel, ar trebui să dăm vina pe aproape toată lumea.

Întrebarea este: ce faci cu aceste gânduri?

Iată o poveste din propria mea experiență, de exemplu. O femeie spune: „Uneori m-am surprins imaginându-mi cum ar fi cu altcineva.” Dar a fost pur și simplu o evadare din oboseală, din rutină. Nu mi-am dorit niciodată cu adevărat asta. „Pur și simplu nu știam cum să vorbesc cu soțul meu despre cât de rău mă simțeam.”

Asemenea momente nu sunt neapărat trădare. Uneori sunt un semnal: „Ceva nu este în regulă. Fii atentă.” Este important să nu suprimi aceste semnale, ci să le auzi și să înțelegi ce se ascunde în spatele lor.

3. De ce unii oameni „pleacă” mental și apoi se întorc, în timp ce alții continuă până la sfârșit?

Pentru că în relații există întotdeauna o alegere: să închidă fereastra sau să deschidă ușa.

Unii își întorc privirea, se simt vinovați, îmbrățișează sinceritatea și spun: „Trebuie să vorbim.” „Trec prin greutăți.” Și alții încep să se distanțeze în tăcere, să caute întâlniri, să-și trimită mesaje în secret și apoi să spună: „Nu știu cum s-a întâmplat asta”.

S-a întâmplat. Treptat. Cu o privire. Cu flirt. Cu un „ce-ar fi dacă” inofensiv.

4. Ce ar trebui să facă cineva care a experimentat infidelitatea – chiar și una care nu este fizică?

Infidelitatea este dureroasă. Chiar dacă nu a existat sex. Chiar dacă totul s-a întâmplat „doar în gândurile mele”. Pentru că distruge încrederea. Subminează sentimentul de intimitate. Lasă multe întrebări: „De ce?”, „Ce mi-a lipsit?”, „Ce-ar fi dacă se întâmplă din nou?”

Este important să-ți acorzi timp. Recunoaște-ți sentimentele. Nu le ignora: dacă doare, înseamnă că este ceva serios.
Și apoi, purtați o conversație sinceră. Nu pentru a da vina. Ci pentru a înțelege:

Ce a mers prost? A existat o șansă de a salva relația mai devreme? Ai dorința de a restaura relația acum?

5. Fidelitatea nu înseamnă lipsa dorinței. Este vorba despre respect.

Nu te poți asigura pentru totdeauna împotriva gândurilor, îndoielilor sau poftelor. Dar poți recunoaște sincer: sunt responsabil pentru alegerile mele. Aleg să nu urmez fiecare impuls. Aleg să prețuiesc ceea ce am construit. Sau, ca să fiu sincer, dacă nu mai vreau să fim împreună.

Infidelitatea nu este doar fizică. Este vorba despre trădarea a ceea ce este între voi. Este vorba despre plecarea – chiar dacă doar mental – către un loc „mai ușor”, „mai interesant”, „mai nou”.

Dar fidelitatea este atunci când alegi să rămâi. Spune că ești rănit, plictisit, singur, anxios – dar nu te pierde în fantezie, încearcă să fii sincer.

Relațiile nu sunt întotdeauna o activitate ușoară. Dar sunt întotdeauna o chestiune de alegere. În fiecare zi.

Și când pare că cineva te va înțelege, te va îmbrățișa și te va încălzi mai bine, merită să te întrebi: „Am încercat să fiu auzit aici, chiar aici? Sau pur și simplu am evadat în fantezie?”

Loialitatea este importantă – nu numai față de ceilalți, ci și față de tine însuți.

Citește și: