„Dragostea vine împreună cu verbul – a oferi!”
O dată, în drum spre casă, mă tot gândeam – de îndată ce îmi las lucrurile, pornesc calculatorul, dar imediat ce am intrat în casă am înțeles că ceva nu merge, respectiv nu era curent electric. M-am trezit într-o beznă completă. Încearcă să te culci în întuneric, deconectează tot ce te-ar putea deranja și pune-ți întrebarea: cine sunt și cum trăiesc?
De ce trăim? Mulți ani la rând nu am reușit să răspund la această întrebare – încercam să o ocolesc cât de mult posibil. De fiecare dată încercam să-mi spun că eu sunt cel mai important din univers. Greșit!
Adevăratul scop al vieții este – să iubești. Asta poate însemnă să sacrifici, însă atunci când sacrifici – asta înseamnă că oferi. Totul este simplu.
Dragostea nu este un sentiment, ci o virtute. Nu e neapărat să faci mare tam tam atunci când faci un gest în numele dragostei, fie că cedezi locul în metrou unei necunoscute sau complimentezi pe cineva la muncă – o faci și atât…
Nu există nimic mai important pe lumea asta, decât relațiile dintre oameni. Cu toți trăim în metropole, crezând că, munca noastră e foarte importantă, că situația materială este succesul. Rușii îi spun «Успех» ( succes) , care vine de la cuvântul «успеть» ( a reuși). Și uite că ne trezim că tot alergăm, alergăm ca să reușim – și în acestă cursă trecem pe lângă lucruri importante și fețe ale unor oameni la fel de importanți nouă.
Oprește-te! Așează-te la masă și scrie o poezie bună, dacă ești poet. Scrie un articol interesant, dacă ești jurnalist. Caută lucrurile bune, cinstite, curate, ca să luminezi cu o rază de lumină acest haos. Întotdeauna se poate.
La fabrică toți fură ce pot? Nu fura, măcar azi dacă e posibil. Fumezi șapte țigări pe zi? Fumează azi cinci. Și asta face parte din a fi un bun creștin. Acțiunea e o faptă demnă. Oricând, oriunde și întotdeauna. Mereu, câte puțin. Un pic mai bine și apoi mai bine – și în fiecare zi. Și atunci ce se întâmpla? Formezi o deprindere. Cu care ne-am obișnuit atât de mult.
” Deprinderile ne sunt date de cel de sus pentru a înlocui fericirea.”
Intră în deprinderi și facerea de bine. Măcar la finele vieții să devenim oameni normali, oameni adevărați. Acesta e scopul omului în viață.
Pentru ca oamenii să se simtă alături de tine bine, liniștiți, simplu, clar și fără întrebări care să-i pună în dificultate.
Autor: Piotr Mamonov
