Nu există dragoste adevărată fără sacrificii. Nu poți construi o relație puternică fără compromisuri, dar nici prin umilință și dominare.
Acolo unde cineva încearcă să-ți arate insistent cât de nesemnificativ ești nu poate merge vorba de iubire.
Dacă trebuie să te târăști și să te umilești pentru a avea un om lângă tine, ridică-te și pleacă.
Nu poți să continui să fii cu un om care te dezamăgește constant și doar profită de tine. Nu poți să simți dragostea sa într-o mare de fraze reci și acțiuni insensibile. Omul care te iubește cu adevărat ar face totul ca să te păstreze alături.
Chiar vezi un viitor alături de un om pe care trebuie să-l implori să rămână cu tine? Chiar crezi că vei fi fericită cerșind dragostea sa? Câte șanse trebuie să mai oferi și de câte ori trebuie să îți frângă inima pentru a înțelege că meriți pe cineva mai bun?
Nu așa se simte dragostea. Iubirea are nevoie de sacrificii sincere și demne, nu de umilințe și manipulări egoiste.
Aceasta nu este dragoste. Este o dependență nesănătoasă. Ea nu-ți dă aripi să crești, ea îți rănește sufletul și te lasă cu ochii în lacrimi de tristețe, când o femeie ar trebui să plângă doar de bucurie.
Dacă nu ești tratată cu demnitate, pleacă. Pleacă și chiar dacă ți se rupe sufletul. Nu mai rămâne acolo nu ești apreciată. Uită de această dragoste care te rănește. Meriți să fii fericită.
