Ne culcăm sub povara gândurilor și ne trezim cu mintea la ceea ce ne lipsește…

Pentru mine și pentru mulți dintre noi, primul lucru care ne trece prin minte, după ce ne trezim, este: „ N-am dormit suficient”. Iar al doilea lucru este: „N-am destul timp”.

Indiferent dacă e adevărat sau nu, gândul că ceva ne lipsește sau nu avem destule ne trece deseori prin cap, fără să vrem și fără apucăm să depănăm cu atenție. Ne petrecem o mare parte din viața, lamentându-ne sau îngrijorându-ne că nu ne va ajunge un lucru sau altul.

Chiar înainte să ne ridicăm din pat, înainte să atingem cu tălpile podeaua, simțim că lucrurile nu merg așa cum ar trebuie, am rămas în urmă, am pierdut ceva, ne lipsește altceva și tot așa mai departe. Până când ajungem din nou în pat și o luăm de la capăt. Ca pe o rugăciune, repetăm pe de rost toate lucrurile pe care le-am obținut sau nu le-am reușit în ziua respectivă.

Ne culcăm sub povara gândurilor și ne trezim cu mintea la fel de împovărată…

Această condiție internă a nemulțumirii, și anume cultura nemulțumirii, este responsabilă de sentimentul de gelozie, lăcomie, intoleranță față de noi și faptul că suntem sătui de propria viață.

Prin urmare, ar trebuie să renunțăm la acele gânduri interminabile despre reușitele sau nereușitele noastre. Nimeni nu a zis că viața este ușoară, dar ea poate fi tratată într-un mod obiectiv, calculat și liniștit. Creierul tău are nevoie de odihnă, de liniște și relaxare.

La sfârșitul zilei trage linia și nu te pune la somn cu nelămuriri, regrete sau nemulțumiri. Orice nouă zi este un nou început, iar acest lucru se datorează puterii de a renunța la tot ce este istorie deja și vei începe ziua de mâine cu mintea clară și sufletul împlinit.

Fragment din cartea: Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown

© Articol scris de Ești minunată