Iubirea are o limită, se numește – demnitate

Iubirea va avea întotdeauna limită care se numește –  „demnitate”. Pentru că respectul de sine nu-ți vă permite să accepți o iubire care îți provoacă suferință și durere.

Cum spunea Pablo Neruda cândva: „iubirea este scurtă, dar este foarte greu să o uiți”. Iar între iubire și uitare există întotdeauna un „licurici” care strălucește în nopțile întunecate pentru a ne arăta unde se află granița iubirii. Tot el ne spune că e mai bine să petreci mai mult timp pentru a uita o persoană, decât să suferi din dragoste neîmpărtășită, ceea ce duce la pierderea demnității.

Uneori trebuie doar să renunțăm la ceea ce simțim și să realizăm ceea ce merităm cu adevărat.

Nu cerși dragostea niciodată. Și deși îndepărtarea de dragoste din cauza mândriei este întotdeauna o decizie greșită, dar și mai rău este să uiți de demnitatea ta de dragul unei iubiri unilaterale.

Fie că o credem sau nu, demnitatea este un fir fragil, subțire, pe care punem presiune atât de des încât la un moment dat se rupe pur și simplu, ceea ce duce la ruperea tuturor legăturilor noastre emoționale.

Noi înșine, fără voie, trecem în mod constant de acea limită. Unii oamenii se trădează pe ei înșiși, de dragul unei relații.

Mândria și demnitatea în dragoste

De multe ori auzim afirmația că ego-ul hrănește mândria noastră, iar spiritul – demnitatea noastră. Fie că este posibil, aceste două emoții sunt locuitorii permanenți ai insulelor de relații cu un peisaj emoțional complex.

De exemplu, mândria este un dușman pe care îl cunoaștem bine și de multe ori îl asociem cu iubirea de sine. Cu toate acestea, mândria este un arhitect care, în relația noastră, este specializat în construirea pereților și țeserea sârmei ghimpate, decorarea fiecărui detaliu cu aroganță și victimizarea fiecărui cuvânt rostit de cealaltă parte. Principalul motiv ale acelor necazuri este un nivel de demnitatea și stimă de sine redus sau inexistent în unele situații.

Demnitatea este exact opusul. În acest caz ascultăm constant vocea sinelui nostru interior pentru a ne menține sentimentul de stimă de sine, fără să uităm și de  respectul față de ceilalți. În acest caz, conceptul de iubire de sine capătă cel mai bun sens.

Stima de sine are un preț ridicat

Demnitatea nu este de vânzare, nu se pierde și nu se licitează.

Cu toții credem că nu e nimic mai rău în viață decât să fii abondonat de persoană iubită.

La urma urmei, cel mai rău lucru este să te pierzi pe tine iubind pe cineva care nu te iubește.

Sacrificiul nu fac parte dintr-o relație armonioasă și bazată pe demnitate. Dacă ne vom ascunde întreaga viața sub umbra persoanei dragi, nu vom avea psoiblitatea să ne hrănim propriul suflet cu ceea de aveam cu adevărat nevoie.

Putem evita acest lucru, dacă luăm în calcum următoarele aspecte sau chiar sfaturi:

Într-o relație, sacrificiul nostru trebuie să aibă limitele sale, limite pe care noi înșine le stabilim. Nu suntem obligați să rezolvăm toate problemele partenerilor noștri, oferindu-le aer de fiecare dată când doresc să respire sau să renunțăm la propriile vise doar pentru a-i oferi un anumit confort partenerului nostru.

Iubirea poate fi simțită, percepută și creată în fiecare zi. Dacă relația ta nu se bucură de toate acestea, atunci nu mai are niciun sens să te întrebi despre asta, să nu mai vorbim să stăm și să așteptăm o minune care nu se va întâmpla niciodată. Să recunoaști că iubirea voastră nu mai e ca la început este un act de curaj care te va proteja de situțiile distructive.

Dragostea nu trebuie să fie oarbă. Oricât de puternic este cultivată această idee în societate, trebuie de ținut minte că este mai bine să-ți oferi dragostea către persoana cu ochii larg deschiși, o inimă caldă și demnitate. Doar atunci putem deveni creatorii acelor relații demne care merită eforturile noastre. Relații în care accentul se pune pe respectul unul față de celălalt, relații fără în care nimeni nu-și impune forța și nimeni nu reprezintă o victimă a acelei realații.

Demnitatea și respectul de sine este recunoașterea că merităm tot ce este mai bun de la viață. Nicio persoană din această lume nu merită sacrificiul tău sau să renunți la tine însuți de dragul acestuia.

O relație sănătoasă se bazează întotdeaună pe obiceiuri și comportamente sănătoase, iar demnitatea și respectul sunt bazele unor astfel de relații. E un lucru normal ca într-o relație să existe niște compromisuri sau mici sacrificii, dar niciodată să nu permiteți ca acele lucruri să încalce acea limită care se numește – „demnitatea voastră”. 

Nu vă pierdeți demnitatea pentru nimeni și nimic în lumea asta!

Sursa: cluber

© Articol tradus de Ești minunată