Fără îmbrățișări, ne stingem în tăcere …

Totul sau aproape totul se rezumă la câteva îmbrățișări. La dorința arzătoare de a rămâne pentru totdeauna, în cercul mâinilor care-ți cuprind trupul și sufletul. Ele reprezintă un vis devenit realitate, fabulos, dar, cu toate acestea, deja împlinit. Sau, pot fi un eșec neașteptat.

În ele se ascunde calmul, agonia, setea, bucuria, tristețea, puls rapid și inimă coborâtă până în călcâie, slăbiciune și forță. Îmbrățișările sunt ani, zile lungi și secunde. Există ceva în ele, fără de care nu putem și fiecare din noi are nevoie de ceva diferit, dar al lui.

În brațele omului, dacă numai ele sunt dorite, nu există moarte, există doar viață. Ele sunt unul dintre rarele puncte vitale importante de unde nu există întoarcere la trecut, la gândurile trecute, la părerile și scrisorile din trecut. Ele sunt întotdeauna un nou punct de plecare: în lumea fericirii sau rutina tristă a nefericirii.

Deseori ne deschidem brațele doar imaginar. Vrei să cuprinzi pe cei dragi, excluzând imposibilitatea și distanța. Iar tot de ce avem nevoie sunt doar acele brațe, corpul, zâmbetul, timpul și inimi. Pentru că în ele este focul nostru, prin ele trăim. Și fără îmbrățișări – ne stingem în tăcere.

Oamenii își deschid sufletele și inima doar atunci când corpurile lor străine se apropie și creează magie. Numai în momentul în care brațele se încrucișează și corpurile se apropie, poți spune cu încredere, că sunteți fericiți că vă aveți unul pe celălalt.

Acel moment este adevărul îmbrățișărilor. Și prin el îți dai seama de magia lor.

Sursa: cluber

© Articol tradus de Ești minunată