Dintre toate forțele omului, calmul este cel mai puternic. O pildă înțeleaptă

Calmul este primul semn al autocontrolului. Liniștea lăuntrică, gesturile sale controlate, cuvintele sale cumpătate induc o senzație deplină de pace. Calmul este forța cea mai desăvârșită, pentru că le menține pe toate într-o armonie perfectă.

Calmul este dovada fermității. Stăpânirea de sine este dorința de a manifesta autocontrolul; fermitatea este lupta cu toate obstacolele ce apar; calmul este liniștea ce apare după ce am supus toate forțele adverse. Calmul este o infinită putere care se manifestă prin non-acțiune.

Fiind calm nu înseamnă să înghiți orice, să fii de acord cu tot ce ți se întâmplă sau ți se spune. Calmitatea nu are NICI o legătură cu resemnarea.

Este vorba despre acceptarea situației în care ne aflăm la un moment dat și identificarea unei modalități de a avea o relație înțeleaptă față de lucrurile și persoanele implicate.

În starea de calm, exact când partenerul de discuție sau situația ar fi fost gata să te doboare, poți – respirând calm, fiind în punctul de echilibru emoțional așa de prețios și așa de puternic – să alegi. Din acest punct poți schimba lucrurile.

Acum mi-am adus aminte de o pildă:

”Se întâlniseră trei magi, cei mai puternici, să-și încerce puterile. Unul, stăpânul forței vântului, a adunat furtunile, vijeliile, uraganele, musonii, și a smuls din rădăcini arborii, ștergând coaste de dealuri și munți, lăsându-le fără case și vegetație, rostogolind stânci și astupând cursuri de ape.

În scurt timp, fața pământului se schimbase mult, dunele și dealurile lăsaseră în urmă văi, văile astupate de pomi și stânci se făcuseră dealuri…

Al doilea, stăpânul apelor, mai furios, a scos râurile din matcă. A făcut râpe adânci săpate în munte, a revărsat lacurile și a dărâmat cetăți întregi în ape.
Insule au dispărut, altele au apărut în mare, acolo unde apa se retrăsese spre susul râurilor, în haos nebun.

Al treilea însă, se așeză pe o bucată de trunchi și se apucă să privească apusul.
Ceilalți doi așteptară să vadă ceva, poate o forță să vina din zare, să schimbe iar fața pământului, în alt fel… nimic.

Bătrânul mag se retrăsese în sine, privind calm spre apus. Respirând rar, liniștit, privea nemișcat. Atunci toate se opriră, încremeniră și ele: vântul căzu, fără suflare. Apele încetară de a mai curge.

Soarele rămase pe cer, gata să apună, prins în nemișcare. O liniște cumplită făcea să le țiuie urechile celor doi magi care nu mai puteau suporta încremenirea.

Atunci unul din ei strigă: De ajuns! Tu ai învins! Recunoaștem că dintre toate forțele, Calmul este cel mai puternic.”

Așadar, calmul este stăpânul mișcării. De aceea înțeleptul totdeauna își păstrează seriozitatea; el își păstrează totdeauna calmul.

Autocontrolul: garanţia unei vieţi armonioase şi pline de succes

© Articol scris de Ești minunată